Regine, diamante și panașe

By: La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

iun. 03 2012

Categorie: Jurnal de nacelă

6 comentarii

http://www.youtube.com/watch?v=GKEXyH7UKQ0&feature=related

Am urmărit în această după-amiază festivitățile prilejuite de Jubileul de Diamant al Reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii. Tv5 a făcut un pustiu de bine relatând de la fața locului și din studio, cu decență și fără prisosurile de prost gust de la televiziunile românești.

M-a impresionat protocolul de Curte Regală, desfășurat cu rigoarea, discreția și eleganța specifice. Șambelani, Maeștri de Ceremonie, Suita Regală, dar mai ales Armata britanică, prezentă măcar prin unele dintre armele cele mai spectaculoase: marina militară și, cred, serviciile speciale.

Cea mai uimitoare dintre Reginele în viață a apărut decent, însoțită de Prințul Consort, fără a fi sufocată de gărzile de corp. Pur și simplu părea ușor de atins.  Mi-a venit imediat în minte imaginea unor politiciene de la noi, care și când se duc la coafor, sunt însoțite de gărzi. Sau de declarațiile pentru presă ale celui mai banal politician, din spatele căruia se văd băieții cu ochi albaștri scrutând dincolo de camerele de luat vederi. Desigur că nu sunt așa de naivă să nu îmi imaginez că mulți din cei din serviicile speciale britanice au încărunțit azi sub caschete, fiindcă amploarea evenimentului, mulțimea pusă în mișcare, dinamismul întregii desfășurări fluviale trebuie să fi fost o mare provocare pentru ei. Dar cei ce aveau în grijă viața Reginei păreau niște umbre. Nu se vedeau.

Mi-a plăcut Alteța Sa Prințesa Regală Anne de Edinbourgh, fiica Reginei, îmbrăcată în uniformă militară de mare ținută. Saluta Garda frumos, militărește, dar cu eleganță. A navigat la bordul navei pe care a botezat-o, alături de soțul ei, viceamiralul Timothy Laurence. Nici ea nu parea sufocată de gărzi. Nu e o miză, dar pentru a strica un eveniment, putea fi o țintă. Îmi amintesc că ea a participat la Jocurile Olimpice de la Montreal cu echipa de echitație și a luat și premiu. Cred că și acum arată bine în postură ecvestră și cred că nu are probleme să ajungă pe cal. Eh, sunt doamne și doamne!

Atitudinea celor din preajma figurilor regale nu avea servilismul afișat așa de des pe la noi în fața unor neica nimeni, ajunși, prin forța circumstanțelor de tot felul, „sus”. Politețea fără excese, degajarea, firescul au împlinit frumos imaginea evenimentului.

Uniformele militarilor erau impecabile. Ofițerii purtau spade. Cred că un ofițer trebuie să aibă spadă măcar la ținuta de paradă. Spada e un semn al onoarei și al credinței! Uniformele acelea roșii îmi aminteau de corpul cavaleriei românești, Roșiorii. Eh, am avut o armată autentică foarte târziu față de alte state. Pe la 1830 se încheagă ceva, apoi sub Cuza prinde formă, ca abia după venirea lui Carol I să avem și noi o armată.

Mă amuzam ieri cu Dex de penele de la caschetele roșiorilor. Această piesă din uniforma românească amintește de casoarul saint-cyrienilor. Norocul a fost că unii fii de domnitori au fost trimiși să învețe la această școală de elită și au adus de acolo bazele și principiile ce au stat la formarea armatei române. Îi spuneam lui Dex că prima școală de aviație militară de la noi s-a înființat în 1912, la Tecuci! Școala de la Saint-Cyr s-a înființat în 1802!

Regina Elisabetha e la fel de longevivă ca și Regina Victoria. Și va rămâne în conștiințe ca și aceasta cu bune și cu rele. Când Regina Victoria a vizitat Franța, în 1855, Napoleon al III-lea a vrut să fie curtenitor față de ilustra față regală și a dat dispoziție ca la cascheta saint-cyrienilor (shako), numită casoar (de la o păsăre exotică la modă în Parisul acelor vremuri) să se adauge panașul alb cu roșu. Și casoarul  cu pene albe și roșii s-a păstrat până în zilele noastre în uniforma cadeților de la Saint-Cyr.

Ce vreau să subliniez aici? Păstrarea unor tradiții. La noi a fost când cu pene, când cu stele când cu cai de lemn și cu șosete întoarse pe dos! Avem o pasiune pentru a rade din temelii tot ce s-a construit. Suntem când în revoluție, când în tranziție, când în reformă!

Aceasta este o carte despre cadeții români de la Saint-Cyr, lângă ea e o zaharniță de argint din perioada victoriană, e trifoiul irlandez, o gărgăriță și o ceașcă de porțelan Royal Albert. Toate sunt simboluri ale unor tradiții. Demnitate, credință, onoare.

6 comments on “Regine, diamante și panașe”

  1. He , he , he garzile erau dar erau bine ascunse…

  2. […] gândesc că v-aţi obişnuit să-i urmăriţi şi pe: AnzhelaMovies, LaFeeBlanche, Colţu’ cu muzică, Istorii regăsite, Cronicile unui psihoterapeut, ChGabriela, Idei şi […]

  3. demnitatea o ai în sânge, nu se-nvaţă!…ca si eleganţa, discreţia…

    • dar si educatia are rolul ei! putem sa îi educam pe tineri in spiritul demnitătii, onoarei și credintei! credintă=statornicie, nu religie.fidelitatea fată de idealuri și valori.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: