i l y m m

By: La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

iun. 04 2012

Categorie: Jurnal de nacelă

13 comentarii

Ha! nu-i așa că nu știți ce-i cu literele de mai sus? E, desigur, tot ceva legat de regine, diamante și panașe, fiindcă așa își încheia Prințul Barbu Stirbey scrisorile adresate Reginei Maria: „i love you my Marie”. Iar Ea îi scria astfel:”Tot dorul meu, toată tristețea mea, toate amintirile dragi care îmi inundă din nou sufletul… Să te binecuvânteze Dumnezeu și să te aibă în pază!”

Nu vreau să evoc aici iubirea dintre cei doi, deși este una dintre cele mai frumoase povești de iubire, că Prințul Știrbey i-a fost Mariei nu numai iubit ci și mentor, fiincă el a inițiat-o pe regină în tainele politicii externe și în tainele politicilor economice, cu mult tact și cu multă răbdare, iar unele izbânzi ale politicii Regatului România îl au în umbră pe acest bărbat rafinat și instruit, considerat o eminență cenușie, supranumit Prințul Alb.

Prințul Barbu Alexandru Știrbey (cu „y” se semna el) a jucat un rol important în politica românească de la începutul secolului al XX-lea. Prințul Alb s-a născut la 4 noiembrie 1872, la Buftea, și a murit în 1946. Este coborâtor din neamul Brâncovenilor, prin bunica Elisaveta, și  îl are ca strămoș pe Badea Stirbei, Mare Vornic la 1777, tată a patru fii care nu au avut la randul lor copii. Succesiunea a asigurat-o însă cel de-al patrulea fiu, Marele Vornic Barbu Stirbei, care l-a adoptat pe Barbu, fiul nepoatei sale, Caterina Văcărescu. Mulți se numesc Barbu în această familie.

Acest fiu adoptat n-a fost altul decât Barbu Stirbei, Domn al Munteniei între 1849 si 1856 și tatăl omului politic Alexandru Stirbei, din a cărui căsătorie cu Maria Ghica Comănești a rezultat Prințul Barbu Alexandru Stirbey, consilierul de încredere al Regelui Ferdinand.

Cei trei fii ai domnitorului Știrbei, Gheorghe, Alexandru și Dimitrie, au fost educați la Paris, sub atenta îndrumare a lui Prosper Merimee. Al doilea fiu, Alexandru, tatăl Prințului Alb, a urmat și absolvit în anul 1855 Școala Specială Militară de la Saint-Cyr, școală despre care v-am scris ieri.

Când îl cunoaște, în 1907, Principesa Maria de Edinburg avea toate motivele să se îndrăgostească de fermecătorul Prinț Stirbey, un bărbat cu o ţinută tipic englezească, elegant, manierat, discret, aflat mai tot timpul în cercul de persoane al prințesei. De dragul ei, Prințul Știrbey ridică la Brașov unul dintre cele mai frumoase palate. Aici, înainte de război, în spaţioasele saloane ale palatului aveau loc baluri de la care nu lipsea crema aristocraţiei româneşti din acea perioadă. Pe aleile parcului, tot pe atunci, s-au pus la cale nu de puţine ori jocuri de culise ale politicii Regatului României. Regele şi Regina îşi petreceau uneori vacanţele în micul palat.

În 1952, autorităţile comuniste au transformat clădirea în „Palatul Pionierilor“. Când eram elevă în clasa a V-a, am fost duși de diriginta noastră,  doamna Paveleanu Stanca, profesoară de muzică, la Palatul Pionierilor să ne înscriem la diversele cercuri aplicative care ființau acolo. Am pornit noi pe jos, într-o bună dimineață, pe drumul spre Poiana Braşov, pe strada Crişan. Acolo, în mijlocul parcului dendrologic, se afla una dintre cele mai frumoase clădiri din oraş.

Jumătate de veac, generaţie după generaţie, aici s-au întâlnit mulţi  dintre copiii talentaţi ai Braşovului, aici  au urmat cursuri de pictură, aeromodele, ceramică, balet, dans sportiv, electronică sau teatru, aici, în conacul familiei Ştirbey. Fără să-l mai pomeneacă însă pe Prințul Alb, comuniștii au dat copiilor acest castel și nu l-au transformat în vilă de protocol. Se spune ca ultimul copil născut de Regină în 1913, la un an după ridicarea palatului, l-ar fi avut ca tată chiar pe prinț, fiindcă îi semăna foarte bine. Un palat, un copil, un prinț! Palatul Copiilor l-au lăsat și comuniștii!

Studenții de la Facultatea de Silvicultură au avut mereu grijă de uimitorul parc dendrologic unde s-au aclimatizat în timp tot felul de arbori rari. Primăvara înfloreau niște soiuri de copaci, unii cu niște flori roz ca niște mici ghemotoace. Azi mai e un singur copac din acesta într-un colț stingher al Facultății de Silvicultură. De ce? În timp, palatul s-a degradat, sau a fost lăsat voit în paragină pentru a putea fi cumpărat pe o sumă sub nivelul pieței. Pionierii fuseseră șutuiți de mult timp de pe acolo. Parcul a fost defrișat în mare parte, ca să-și facă heliport noul proprietar. Domeniul nu mai aparține statului român, deși eu știam că e pe lista monumentelor istorice.

Ce departe sunt de noi vremurile literelor i l y m m! Depărtarea nu e doar în timp, cât mai ales în mentalități și apucături!

P.S. Contemporană cu iubirea Reginei Maria pentru Prințul Alb este iubirea lui George Enescu pentru Prințesa Maruca Rosetti Cantacuzino. Aceste două iubiri sunt evocate în romanul scriitorului brașovean Ion Topolog, „Inelul de logodnă”, sau cel putin așa mi-a mărturisit autorul că se va numi, când romanul era doar în faza de manuscris…

Motto: “… Cand suntem copii parintii ne dau un cerc. La maturitate, o femeie ne trece in deget un inel de aur. Mai tarziu, pentru a ne consola ca imbatranim, prietenii buni ne ofera o coroana de laur. Toate sunt jucarii – toate de forma rotunda-dar jucarii. Nu mi-am dorit niciodata decat inelul de aur..”( G. Enescu,”Amintiri”)
Motto-ul este preluat din romanul „Inelul de aur” de Ion Popescu Topolog

13 comments on “i l y m m”

  1. Uimitor! Cata mizerie in tara noastra frumoasa. Cum sa distrugi asa ceva pentru a face heliport? Rusine sa le fie!

    • S-a tot scris despre asta in presa. Ieri m-am plimbat cu sotul meu spre Poiana Brasov. I-am aratat palatul de departe. Mai e destula vegetatie, dar e pacat de munca profesorilor si a studentilor de la Silvicultura. Stii cat s-au chinuit cu puietii mici, mici, mici? Am avut exemplare de brad si de foioase de pe toate continentele. Am avut si arbori sequoia. Nu stiu daca aceia au fost iertati.

  2. Motto: „… Cand suntem copii parintii ne dau un cerc. La maturitate, o femeie ne trece in deget un inel de aur. Mai tarziu, pentru a ne consola ca imbatranim, prietenii buni ne ofera o coroana de laur. Toate sunt jucarii – toate de forma rotunda-dar jucarii. Nu mi-am dorit niciodata decat inelul de aur..”( G. Enescu,”Amintiri”)

  3. Se pare că Maruca Cantacuzino s- a îndrăgostit de Nae Ionescu, pentru care Enescu a fost părăsit…

  4. La fel s-a intamplat si cu palatul Stirbei din Bucuresti (calea Victoriei), in mod normal ar fi trebuit revendicat prin Legea 10/2001 dar probabil ca mostenitorul sau mostenitorii legali au vandut drepturile litigioase, (un apendice legislativ abuziv special creat pentru a iesi de sub incidenta mostenitorilor saraci si a intra pe nimic in buzunarul „cui trebuie” se tot spune ca va fi eliminat, da probabil dupa ce vor fi instrainate toate monum. istorice de drept, catre ravnitorii venetici, pana atunci ma indoiesc), nu stiam ca si cel din Brasov, iata…

  5. o lume ce va fi schimbata din temelii


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: