Grupa de infanterie în apărare

By: La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

iun. 22 2012

Categorie: Jurnal de nacelă

68 comentarii

E 15 iunie! A venit vacanța cu trenul din Franța!!!

Așa v-aș fi scris acum patru ani. În zilele noastre, vacanța vine abia din 23 iunie! Vine cu Sânzienele!

Dar acum patru ani, venea în 15 iunie și pentru, prima dată în viața mea, veneam singură de la festivitate, fără soțul meu și fără fiul meu. Copilul era la studii la Bruxelles, iar domnul Contes des Fees era pe coclaurile patriei cu grupa în apărare…

Am plecat de la școală cu brațele pline de flori. Mi le-am pus în mașină și mi s-a părut că mă voi descurca. Așa a și fost…până în fața blocului unde mi-am dat seama că doar două mâini nu-mi sunt suficiente. Aveam brațul de flori, poșeta de doamnă, poșeta de slugă, ghiozdănelul cu aparatul foto, cheile de la mașină și cheile de la apartament.

Mi-am pus ghiozdanul în spate, ambele poșete pe un braț, pe același braț cupola de flori ca să am mâna dreaptă liberă pentru chei. De la mașină până la interfon a fost cum a fost, dar de acolo până la lift, am crezut că îmi va cădea doar brațul stâng, însă pe drumul ăsta scurt, am murit și am înviat de vreo trei ori…

Am vrut să fac o mișcare deșteaptă și să trec totul pe brațul drept. Din momentul acela, ca la un joc de domino, a început să îmi cadă, pe rând, când una, când alta. Până la urmă, le-am prins pe toate cu ambele brațe, ca atunci când aduni un morman de rufe.

Cu nasul meu lung de zână am chemat liftul. Când a ajuns la parter, cu degetul mic am tras de ușa liftului în care am urcat prin rotire. Cum? Cu șoldul stâng am proptit ușa, apoi m-am rotit în jurul propriei axe, până am fost în cabina liftului. Tot cu nasul, am apăsat butonul etajului meu. Eram în continuare cu brațele ocupate, de aceea am închis ușile cu vârful pantofului, pe care l-am și proptit în cele două uși, la mijloc, să nu se deschidă în timpul ascensiunii și să rămân blocată.

Când am ajuns la etaj și s-a oprit liftul, inerția l-a făcut să tremure violent și, cum stăteam într-un picior,  m-am speriat și am scăpat pe jos o mare parte din ce aveam pe brațe. În timp ce îmi făceam alt plan de luptă, am auzit bătăi în ușa liftului de la parter. Am niște vecini foarte impacienți, nici nu apucă să apese pe butonul de chemare că imediat și devin nervoși și încep să bată cu pumnii și picioarele în ușă, ceva de genul „dă, dracului, odată drumul la lift!”. Eu aș fi dat, dar cum îmi căzuseră toate, nu mă mișcam suficient de repede, în conformitate cu baremul celui ce bătea în ușă.

Cu cât bătaia era mai puternică și mai agresivă, cu atât mă simțeam mai neajutorată. Am împins ușa liftului cu capul, am pășit ca la Plevna și m-am rotit din nou să deschid ușa, dar mi-am dat seama că nu am cu ce să o proptesc, să rămână deschisă până îmi culeg de pe jos lucrurile și florile și, mai ales, cheile de la apartament care se pierduseră între buchete. Mi-am proptit dosul în ușa liftului și m-am lăsat încet în jos, până am ajuns în genunchi. Bătăile și răcnetele de la parter ale impacientului mă dureau fix între atrii și ventricule. Adunam cât puteam de repede. Ați văzut vreodată o cârtiță săpând galerii? Așa eram și eu. Parcă săpam în timp ce scoteam  din cabina liftului buchetele, poșetele, ghiozdanul, cheile și ce-oi mai fi avut, că acum părea că am mai multe decât aveam când m-am dat jos din mașină.

Când în sfârșit am reușit să scot totul și să eliberez liftul, m-am așezat ca un cerșetor olog de picioare și de brațe, spijinindu-mă de peretele de la casa liftului. Nu știu cât am stat așa! Poate am leșinat. M-a trezit un vecin.

-Doamnă, nu știam cine dracul ține blocat liftul la etajul opt! Dar ce faceți? Vă jucați?

-Dar am dat drumul la lift!

-Ba nu! Și zicând asta a deschis ușa liftului să vadă ce o blochează de nu face contact!

În momentul acela s-au auzit niște chei căzând în casa liftului. Erau cheile mele de la apartament! Puteam să îi dăruiesc vecinului meu florile și să plec, dar fiindcă din cauza lui eram în situația asta, i-am cerut un geamantan, o paporniță de rafie, o ceva, să îmi pun florile.

Am coborât din nou la mașină. Curajoasă! Nervoasă! Când sunt furioasă, lucrurile îmi ies foarte bine. Aveam florile, poșetele, ghiozdanul, cheile de la mașină. Numai pe cele de la apartament, nu! Dă-le dracului!, mi-am zis și am plecat la soțul meu în tabăra militărească. Nu am apucat să îl previn! Mi s-a părut o asa idee bună să mă duc la El, decât să dorm în fața apartamentului, în fața blocului sau la vecin! Și dacă ideea mi s-a părut bună, am și pus-o în aplicare!

Când am ajuns, lumea era foarte ocupată!!! De pe o culme cineva, El-ul meu, striga:

-Aici Luna! Executați aviație inamică la joasă înălțime!

Dar executanții nu executau nimic, fiindcă apariția mea intempestivă în rochia mea ecru, cu perle mele albe la gât, cu cercei mei en or, mari cât talgerele, furaseră inclusiv aviația inamică.

Luna s-a decis să oprească exercițiul și să întrebe ce-am pățit! I-am spus istoria! Am primit imediat câteva variante de descurcare mult mai eficiente, cum ar fi că de ce nu le-am dus pe rând în casă și că de ce am avut așa o ambiție prostească să le duc pe toate deodată sus în apartament. Desigur că ascultându-l mi s-a luat un văl de pe ochi, minte, ceafă, atrii și ventricule! Chiar așa! Cum de nu mi-a dat prin cap? Acum era neliniștit că am plecat de acasă și am lăsat cheile  căzute în subsolul liftului.

-Dacă ai venit, vei face tot ce fac ceilalți, nu stai să te zgâiești la noi și să-mi frustrezi oamenii.

Grupa în apărare a zis: „Dați-ne-o nouă pe doamna!

Dar a sărit de fund în sus grupa în ofensivă:”Ba, dați-ne-o nouă!

Până la urmă a avut câștig de cauză grupa de sprijin! De ce? Păăi după ce m-am îmbrăcat cu niște haine de mascare ale soțului meu și după ce am încălțat bocancii cei mai mici din pluton, tot mari, la prima trecere prin culoar, unde a trebuit să fac „culcat!”, m-am împiedicat și am căzut pe burtă așa de rău că m-a durut o lună abdomenul!

Aviația inamică a zis să mă duc totuși la grupa de sprijin că am cizmele prea roșii și e un fleac pentru ei să mă ucidă, că până la urmă am găsit în portbagaj niște cizme vechi, roșii, fără toc, de condus masina la vreme de restriște!

Așa a fost pe 15 iunie! Așa a început vacanța mea! Acum mă pregătesc să plec la festivitate! Dacă până-n seară nu vă scriu, înseamnă că execut „aviație inamică la joasă înălțime!”

– Luna 1 către Luna! Păzea, că viiiiin!

68 comments on “Grupa de infanterie în apărare”

  1. Cred ca esti cel mai bun povestitor din blogosfera. Am vazut cu ochii mintii fiecare pas pe care l-ai facut, fiecare miscare a nasului, te-am vazut adunand florile si i-am vazut pe baietii uitandu-se cu ochii iestiti din orbite la doamna eleganta aparuta de nicaieri. Dar nu inteleg ce este aceea poseta de sluga. :))

    • poseta de sluga e poseta cu laptopul cu stampilele de facut floricele pe caiete, cu forfecutele care taie ondulat, cu punga cu lamaie, daca i se face unuia rau si multe, multe, multe, multe altele… :)))

  2. Am vrut sa scriu acea poseta. 😉

  3. Je dois prendre des cours de roumain, absolument!

    • Groupes d’infanterie dans la défense

      Il est le 15e Juin! Les vacances sont venues par le train de France!

      Ainsi, je l’aurais écrit il y a quatres ans. Aujourd’hui, les vacances arrivent juste le 23 Juin! Livrées avec la Fete de SINZIENELE!

      Mais il y a quatre ans, elles sont venues le 15 Juin et, pour la première fois dans ma vie, je suis venue de la cérémonie seule, sans mon mari et sans mon fils. L’enfant était étudiant la Bxll. et mon mari, M. Contes des Fées etait aux pays désert avec le groupe de défense …

      J’ai quitté l’école avec les bras chargés de fleurs. Je les ai mis dans la voiture et je pensais que je pourrais le faire. Il était une tres bonne idee … jusqu’a l’imeuble que j’habitais où j’ai réalisé que seules mes deux mains ne sont pas suffisantes. Les bras de fleurs, sac à main dame, sac à main de sac domestique le sac de caméra photo, les cles de la voiture et les clés de l’appartement…

      J’ai posé un sac dans le dos, les deux sacs sur un bras, même les fleurs comme un dôme de montage et je laissais libre la main droite pour la clé de l’appartement. De la voiture a l’interphone était tel qu’il était, mais de là à l’ascenseur, je ne pensais que mon bras gauche va tomber, mais je que serrais morte et je souleverais environ trois fois …

      Je voulais faire un geste intelligent et tout mettre sur la main droite.
      Dès lors, comme un jeu de domino, a commencé à tomber de mes bras un à un, l’un de l’autre. Finalement, je me suis ramasse tout avec les deux mains comme quand vous rassemblez une pile de linge.
      Avec mon long nez de fee, j’ai appelé ascenseur longtemps. Quand il est arrivé en bas, le petit doigt appuyé sur la porte de l’ascenseur ou je suis allé par la rotation. Comment? J’ai appuyé la porte à la hanche gauche, puis je me suis tourné autour de son axe, jusqu’à ce que j’étais dans la cabine d’ascenseur.En utilisant aussi le nez, j’ai appuyé sur le bouton d’appel. Les bras étaient encore occupés, donc j’ai fermé les portes avec la chaussure et les deux portes appuyés dans le milieu, pour ne pas s’ouvrir pendant le levage et de rester bloquée.
      Quand je suis arrivé à l’étage et l’ascenseur s’est arrêté, l’inertie faisait trembler violemment alors j’ai eu peur et j’ai chuté beaucoup de ce qui j’ai eu dans les bras.
      Alors, pendant que je faisais un autre plan de bataille, j’ai entendu le coup la bas sur la porte d’ascenseur. J’ai des voisins très nerveux, ne pas saisir d’appuyer sur le bouton d’appel qu’ils deviennent immédiatement nerveux et commencent à battre avec les poings et les pieds dans la porte, quelque chose comme „diable cède l’ascenseur”. J’aurais donné, mais comme je suis tombé tout, je ne bouge pas assez vite, en conformité avec l’éxigeance de celui qui frappais à la porte. Le battement était plus forte et plus agressive, les plus démunis que je ressentais. J’ai poussé la porte de l’ascenseur avec ma tête pendant que je marchais à Plevna et je me suis tourné à nouveau d’ouvrir la porte, mais j’ai réalisé ce que je n’ai rien à le soutenir, de rester ouverte jusqu’à ce que je ramasse des objets et des fleurs ci-dessous et surtout les clés de l’appartement qui sont perdues entre les grappes. J’ai calé le dos au porte de l’ascenseur et je me suis lentement laissée tomber jusqu’à ce que je me suis mise à genoux. Les coups et les cris provenant du sol provoqueaient de la panique e du mal juste entre les oreillettes et les ventricules. Rapide comme j’ai pu, j’ai recueilli. Avez-vous jamais vu un creusement des galeries taupes? Donc, je me le trouvais. Je creusais les bouquets de l’ascenseur, sacs à main, sac, clés et tout qui maintenant semblait avoir plus que je n’avais quand je suis sortie de la voiture.

      Quand j’ai finalement réussi à enlever tout et libérer l’ascenseur, je me suis assis les jambes comme un mendiant boiteux , je me suis appuie sans moi à partir du mur de cage d’ascenseur. Je ne sais pas combien de temps je suis là! Peut-être que je me suis évanouie. un voisin m’a crie!

      -Madame, je ne savais pas qui diable prend l’ascenseur jusqu’au huitième étage verrouillé! Mais qu’est-ce? Jouer?

      -Mais non!

      -Oh, oui! Et en disant ca, ouvre la porte de l’ascenseur pour voir pourquoi l’absence de contact!

      On a entendu que certaines touches de tomber dans la cage d’ascenseur. C’Étaient les clés de mon appartement! Je pourrais lui donner des fleurs et de laisser mon voisin, mais parce que c’estait a lui que j’étais dans cette situation, j’ai demandé une valise, un raphia sac, un quelque chose à mettre mes fleurs.

      Je suis retournée à la voiture. Gras! Nerveux! Si j’était en colère, les choses iraient très bien. J’avais eu des fleurs, des sacs à main, sac, clés de voiture. Seuls ceux à l’appartement, non! Donnez-leur a l’enfer!, Je pensais aller chez mon mari qui etait allé au camp militaire. Je ne l’ai pas prévenu! Il semblait une bonne idée d’aller chez lui, que de dormir devant l’appartement, ou au milieu de quartier! Et parce’que l’idée semblait bonne, je l’ai mis en pratique!

      Quand je suis arrivée, les gens étaient très occupés!

      -La Lune , reception! Exécutee les avions ennemis à basse altitude!

      Mais les soldats n’executaient rien, a cause de mon apparition inattendue dans ma robe, écru blanc, les perles mon cou, mes boucles d’oreilles en or. Tout ravisante, aussi pour les avions ennemis.

      La Lune a décidé d’arrêter l’exercice et me demander ce qui m’est arrivé! Je lui ai dis l’histoire! J’ai tout de suite reçu plusieurs versions de désenchevêtrement plus efficace, comme pourquoi nous n’avons pas eu lieu à la maison et pourquoi j’ai eu une telle folle ambition de les prendre toutes à la fois dans l’appartement. Bien sûr, je l’ai entendu et c’était un voile sur les yeux, la tête, le cou, oreillettes et les ventricules? Vraiment? Il avait peur que j’ai quitté la maison et j’ai laissé les clés tombés dans l’ascenseur sous-sol.

      -Si vous venez, vous faites ce que d’autres ne pas attendre pour obtenir regarde Johanand dans la crainte de nous et je frustrer les gens.

      Groupes de défense dit: „Donne-nous de cette dame!

      Mais il a sauté en arrière en place un groupe à l’offensive: „Oh, donne-nous!

      M’a finalement emporté le groupe de soutien! Pourquoi? Parce’que, après je mets des vêtements et de masquage de mon mari, après mes bottes chaussures peloton le plus petit, j’étais encore grande et dans le premier passage à travers culuoar là pour faire «en bas», je J’ai trébuché et est tombé sur mon ventre tellement mauvais que j’avais mal au ventre un mois! Des avions ennemis à faire, mais a déclaré que le groupe de soutien I et bottes est un peu trop rouge pour eux de me tuer. C’est parce’que, finalement j’ai trouvé mes anciennes bottes rouges, sans talon! C’était le 15 Juin! Ainsi ont commencé mes vacances! Maintenant je m’apprête à quitter pour la fête! Si je n’ecris pas ce soir, signifie que j”exécute „des avions ennemis à basse altitude!”

      – La Lune1 à Lune 0! Receptionez! Faites attention, a ce que j’arrive!

  4. Cred că Vienela are dreptate, chiar eşti cel mai bun povestitor pe care l-am întâlnit până acum pe blogosferă 🙂 Amuzant şi în acelaşi timp foarte familiar ce ţi s-a întâmplat. Şi eu tind să iau prea multe deodata ca să nu fac două drumuri 🙂 atât că eu, acum, nu am lift. Dar am avut lift, care atunci când aveam multe bagaje se hotăra să se oprească între etaje 🙂

  5. am râs pân’ la la la la crimăăăăăăăă, zâno!!!
    :ieri, cu numai şapte buchete de flori, o mapă, geanta imensă atârnată de gât, am simţit că leşin!
    ca să deschid casa scării, folosind cartela mi-a luat minute bune să-mi scot cheile din geantă; când să le scot, a deschis un vecin. :))
    blocul meu are 4 etaje, deci nu are lift…
    când am ajuns în casă le-am aruncat în cadă…şi pe mine, că eram numai polen.

    • tu-ti dai seama cum a fost!??? Durere! te cred pe cuvant de onoare. acum sunt eu in vana cu florile, ma dor salele, iar la 15 ar trebui sa merg la petrecerea de pensionare a colegilor nostri. s-a luat curentul si nu ma pot dusuli cu apa ca gheata. am parul valvoi de nervi. ma spal in ibric!

  6. offff…. daca se termina scoala asta primvara alta era treaba; cateva buchetele de ghiocei, cateva de viorele si gata; puteai sa le bagi si in poseta…. 🙂

  7. Ce-mi mai place sa ma teleportez in lumea povestioarelor dvs,Fee! Nu am pierdut nici macar una.Sunt incantata,fiindca prin intermediul lor incep sa va cunosc cu adevarat!Sunteti o persoana deosebita si ma bucur ca am avut ocazia sa va cunosc!Astept cu sufletul la gura urmatoarele postari.
    Cu sfiala,o cititoare si in acelasi timp eleva de a Zanei Albe.

    • in povestirile ei Fee e un pic mai libera decat profesoara! de aceea, draga mea Anna! sa vii! sa scrii! esti mereu bine-venita! :)) bafta luni la examen! sa ma faci sa fiu inca o data mandra de tine!

  8. Multumesc!O sa ma straduiesc,o sa incerc sa nu va dezamagesc,pe cat posibil si mai ales,o sa incerc sa fac in asa fel incat sa nu fiu dezamagita de mine insami!

    Si in legatura cu faptul de a mai veni si de a mai scrie,nu e nevoie sa imi spuneti!Cred ca oricine face cu placere si cat poate de des acele lucruri care il atrag si caracterizeaza in mod special.Eu una am descoperit ca poezia si proza ma fascineaza si nu m-as desparti de ele niciodata,deja fac parte din viata mea.Bineinteles ca voi mai trece pe aici,de cate ori am ocazia,pentru ca aici gasesc scrieri cu adevarat interesante,ce apartin unei persoane la care tin mult! 🙂

  9. zâno, am râs copios! ești nebună, îți jur!…cum să „reușești” să le faci pe toate într-o zi????????…dar cum povestești tu, ești criminalăăăăă:))))
    ești super, mega, ultra zâna mea !!!!!!!

  10. Totusi n-am retinut daca Grupa de infanterie in aparare a avut castig de cauza sau nu. Si pe cand e programata „Grupa de infanterie pentru trecerea cursurilor de apa cu mijloace improvizate?!”

    • Ooo, până la urmă nu a câștigat nimeni, că m-am dus într-un cort să îmi oblojesc rănile…
      Aveam o pușcă de lemn si, când am făcut „culcat!” și „târâș!” prin culoar, m-a pocnit fix in moalele capului… Era prea mult pentru mine pentru o singură zi!
      Dar pot incerca si asta “Grupa de infanterie pentru trecerea cursurilor de apa cu mijloace improvizate?!”, la vara! E o invitatie!? hahahahah!
      Multumesc!

  11. […] sigură că nu mă credeți că am hălăduit pe coclaurile patriei cu Grupa de infanterie în apărare! Acum am și poze! Alexandra mi le-a […]

  12. […] Grupa de infanterie în apărare […]

  13. […] Nu, nu eu fac gândăcelul răsturnat, ci Tiff, care râde tăvălindu-se de stăpânul lui. E un articol din seria: viața de adult. E pățania fiului meu și parcă mă văd pe mine venind cu florile de la festivitățile de premiere… […]

  14. […] Grupa de infanterie în apărare […]


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: