Eu, Andromacha…
By: La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur
Categorie: Sipetul cu Giuvaiere
Dragul meu,
Eu, Andromacha, fiica lui Eetion, regele cetăţii Thebae din Mysia, şi soţia lui Hector/Έκτορα, fiul lui Priamus, cu care am avut un copil, pe Scamandrius, zis şi Astyanax, eu, Andromacha, după ce mi-am văzut întreaga familie – atât tatăl cât şi cei şapte fraţi – nimicită de Achilles, eu, Andromacha, am asistat la uciderea soţului meu, Hector, sub zidurile Troiei, de către acelaşi Achilles. Grecii mi-au omorât şi copilul. Eu, Andromacha, îndurerată şi neconsolată, am fost luată ca pradă de război de către fiul lui Achilles, Neoptolemus (sau Pyrrhus) şi dusă în Epirus. Cu acesta din urmă am avut trei fii: pe Molossus, Pielus şi Pergamus. La moartea sa, Neoptolemus, m-a lăsat împreună cu regatul său lui Helenus, fratele lui Hector. Când Aeneas a trecut prin Epirus, m-a găsit domnind acolo, alături de Helenus, cu care am avut încă un fiu, pe Cestrinus. În sfârşit, după moartea lui Helenus, eu, Andromacha, am plecat în Mysia cu fiul meu Pergamus, și am întemeiat acolo cetatea Pergamului. Așa ți-am redat libertatea!
Să le ucidem pe toate, asta înseamnă bunătate! Pradă? Ai înțeles greșit!
Pradă onorabilă am fost și când am ajuns în patul tău, juruită după legile Troiei! Tu sau altul! Oricare. Nu am ales! Totdeauna alege altcineva pentru o femeie! Ea nu poate lua atitudine! Fiul tău, fiul lui, fiii celorlalți, bucăți din mine,… au îmbogățit experiența lumii! Acești fii au dus povestea ta pe mai departe, altfel ce ai fi fost decât unul dintre sutele de mii căzute în război… Coloratură! Nimic senzațional, nimic abstract într-o moarte de războinic… Războinicii mor adesea. E menirea lor… Nevoia de senzațional a celorlalți războinici va spori faima ta ca un ecou…
“L-a trădat, s-a culcat cu altul…” Vorbe de tavernă, de vin băut peste măsură… Iar asta crește adrenalina celor rămași vii, povestea ta merge mai departe, din gură în gură de războinic luminat de o nădejde…
“Vreau eu femeia asta”, spune unul dintre bărbați, “femeia celui căzut și a cărui faimă a sporit cu lacrimile vărsate de ea atunci… Păziți-o bine, să nu moară, să-mi atâmpăr foamea de femeie cu ea și doar cu ea, în fiecare seară, deși am atâtea curtezane…Pe ea o vreau,… lacrimile din ochii ei le vreau, ce contează că sunt de chin,…vreau să o văd plângând cum plângea după celălalt, ce contează că lacrimile nu sunt pentru mine,…mă împlânt în ea mai dureros…”
Ce-i o femeie? Pradă! Și pentru tine e o pradă… O ții captivă în acest epos incert! O vrei? Ce te reține să o iei din Tartar sau unde ai fi? Nu! E mai dulce povestea așa… Și mai comercială! Comerț cu mituri! Femeia nesătulă? Mituri nesătule și nevoia de a povesti!
Te înșeli amarnic! E tot un război și acesta! Și încă unul dureros! Că un războinic poate ieși din viață oricând! Dar puțini mai rămân în memorie dacă nu au o poveste senzațională,… iar eu, Andromacha, sunt povestea ta! Eu, Andromacha, ți-am ținut vie amintirea prin fiecare obidire! Vis solar!
Și te-am iubit, Hector, și te iubesc! Eu, Andromacha!
M-am născut și în altă viață! Mi-am tăiat un sân să țin arma în mână! Am luptat! Eu, amazoană! Tomyris! Eu, scut și cap de dușman tăiat pentru a răzbuna moartea unui fiu! Unde erai atunci? Câți bărbați se emasculează ca să poată alerga mai bine? Câți cunoașteți chinul facerii? Câți cunoașteți străpungerea de fier înroșit? Câți trăiți asta în viața reală? Și câte femei luate în posesie?
Iubirea mea ți-a dus faima pe mai departe! Altfel rămâneai un anonim căzut sub zidurile Troiei!
Nimeni!
[…]
La Fée Blanche, Contesă de Chou-Fleur, « Scrisorile Contesei de Chou-Fleur », Editura Pastel, 2013
P.S. Sper că merge pentru Duzina de cuvinte! Cling!
libertatea, bunatatea, gresit, onorabila, atitudine, experienta, coloratura, abstract, ecou, luminat, incert, solar
81 comments on “Eu, Andromacha…”
Lasă un răspuns
Trafic
-
Storchennest
-
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License. -
Clong! 🙂
Merge foarte bine dar, tabelul apare abia după miezul nopţii, ora ielelor. 🙂
Pînă atunci Zînă, batem din aripi, mirosim flori şi aşteptăm.
Eu am lucrat de cu ziuă, că la noapte și maine, eheheh! am treburi de zână! Cling!
Stau eu de veghe. Clong! 🙂
Bine, că eu trebuie să plec la Școala de Zâne! Și mi-e troica înțepenită! Cling! Sau over?
Clong. 🙂
NU VREAU SĂ IES DIN CASĂĂĂĂ! E FRIIIIIG!
wow, ce duzina de poveste… mi-a placut mult.
Mulțumeeesc!
Las’ că ți-arăt eu ție, Andromaco! 🙂 Cât de curând. Pradă de război…
Abia aștept să vii, Hector, mi-a fost așa de dor de tine, te aștept din Cântul XXIV, pag.239! hahahaahahah!
O zână căreia îi place mitologia greacă! Minunat! Cling-clong! 🙂
Cling! Multumesc!
[…] La Fee […]
Foarte frumos! Esti o zana demna de toata atentia! Si foarte documentata in ale mitologiei!
WE placut!
Multumesc, nu sunt chiar asa de documentata, iar daca nu era scrisoarea lui Ragnar, probabil ca as fi scris cu totul si cu totul altceva! Multumesc!
oooo… zâna noastră care le ştie pe toate desigur că ştie că pisicii îi place mitologia!
mă înclin!
Ce nu-i place pisicii! Reverenta! Cling!
ei, sunt şi lucruri care nu îmi plac.
îţi spun un secret: am descoperit mitologia greacă undeva prin clasa a treia- a patra, datorită unei cărţi primite de la doamna mea învăţătoare drept premiu. era „iliada, odiseea, eneida” variantă pentru şcolari, una dintre cele mai citite cărţi ale copilăriei mele. cam de atunci am rămas cu dragul de eroii olimpului.
Da, asa am inceput si eu!
Apoi, in liceu, am citit Iliada in traducerea lui Murnu, Odiseea in traducerea lui Lovinescu…
Eneida am studiat-o la limba latina! Stiam versuri pe de rost…
Eneadum genitrix divunqve voluptas… cam asa
🙂 înseamnă că am avut amândouă dascăli buni! au ştiut să sădească acea sămânţă roditoare…
Da, am avut parte de unii dintre cei mai buni profesori! 🙂
şi eu! după atâţia ani mi-i amintesc cu drag, cu recunoştinţă, iar întâlnirea cu ei, întâmplătoare adesea, îmi este ca un balsam pe suflet.
sunt oamenii care m-au scos la lumină…
Si eu am avut parte de dascali providentiali! Am incercat, la randul meu, sa transmit celor ce vor veni dupa mine…
şi sunt sigură că reuşeşti! chiar de nu te ştiu în realitate, simt că eşti nu profesor ci… dascăl!
Ne stim sufletele asezate pe tipsia scrierilor noastre…
şi pentru că scrisul dezveleşte… ne ştim bine!
dar vom bea cândva o cafea şi ne vom vorbi şi cu graiul nostru… ştiu sigur! ne suntem aproape!
da, asa este.
ne vom vedea si vom povesti… cred ca avem ce!
suntem aproape!
Printi, printese. Printese, printi. Numai prostii de astea baga Hollywood-ul in capul duduilor.
Da, chiar așa! Numai ca Andromaha și Hector, cei adevarați, trebuie să fi fost speciali cu totul.
Am recitit dimineață pasaje! Cinematografia îi ajută pe aceia ce nu au puterea de reprezentare…
Nu ne spune unde a pus Andromaha buchetul! hahaahhah! Bună dimineața, Papillon! Cling!
Stiu ca sunt nesuferita cu dulcegariile mele! Pupici cu sclipici!
[…] La Fee […]
[…] mai duzinit pe aceeași temă: psi, la fee, tibi, dor, dictatura justitiei, vero, cita, […]
Ce subtilă formă de manifestare feministă !
Nici măcar nu bănui cât de mult mi-a plăcut.
Mă bucur că ți-a plăcut! Mie mi-a dat ideea Ragnar. Si ce a scris el mi-a placut mult!
Poti sa-mi dai un link ?
Desigur! Scrie foarte bine!
http://ragnarslife.wordpress.com/2013/01/24/scrisoare-catre-iubita-mea/
da, da… scrieeee! şi pisicul ştie!
Da, are un stil interesant!
Mi-a plăcut, mulțumesc ! Tu, ai fost modestă scriind că te-ai inspirat când de fapt ai dat un răspuns din perspectivă femeii. Ce predai , iartă-mă că te întreb, franceza?
Nuuu, limba si literatura română! Cling!
M-am gândit și la varianta aceasta dar … nu semănai cu nicio profesoară de română pe care am cunoscut-o eu.Ferice de elevii tăi ! Sper să și priceapă cât ești de deosebită și ieșită din tipare.
Dar cred ca pricep si ma iubesc. Poate ca nu toti, dar cei mai multi!
Nu am mereu inspiratie si putere egala de munca!
[…] scris: psi, La Fee , tibi 1, tibi 2, Vero, cita, dor, Dunia, Dictatura Justitiei, Andreotti, […]
[…] La Fee […]
poveste cu iz de levantica si vechi…dar tare placuta.
★•.¸
¸☆´.•´
.•´✶`*.
*.*★
. ✶•´ ☆´,•*´¨★..
Foarte, foarte frumos scris. Cu multe teme actuale strecurate. Ca nota…undeva peste 10 🙂
Nu e meritul meu. E meritul mitologiei si al lui Ragnar care mi-a dat ideea! hahahah!
Mi-a plăcut mult povestea ta, Andromacha! 🙂
───────║╔╗╔╗╦──║(\(\
─────╦╗╔╣╠╝╠╝╬║║║(=’:’)
───╔╗║║╚╝╚╝╠╗║╚╝╚((“)(“)✽.
╗─╔╚╝………………..((”’¬¬`v´”’))•*`¬*¬••.
║║║╔╗────✽…….’*•.¸.•*’✽•*`¬¬*•.¸¸.•
╚╩╝╠╝╔╗…………………..¬¬…….((”’`v´’¬’¬’)).
───╚╝╠╝║╔╔╗╦╗─║….(¯` ••´¯)
─────╚╝╠╣╠╝║║╔║….((¸¸.^.¸¸)).
───────║╚╚╝─║╚╝•*`*•.¸¸.•✽.
hahahhahhah! Ce frumooos!
[…] a fost duzina mea scrisa dupa cuvintele propuse de psi. S-au duzinit si: La Fee, Tibi 1, Tibi 2, Vero, Cita, Dunia, Dictatura Justitiei, Andreotti, Cammely, Scorpio, […]
[…] mai jucat cu aceste minunate cuvinte : La Fee, Tibi1, Tibi 2, Vero, Cita, dor, Dunia, Dictatura Justitiei, Andreotti, Cammely, scorpio, […]
[…] au preocupări mai…normale, (nu) de duzină : La Fee, tibi 1, tibi 2, Vero, cita, dor, Dunia, Dictatura Justitiei, Andreotti, Scorpio, cammely, […]
[…] La Fee […]
ți-am citit povestea înainte să-mi lansez și eu „corabia” la apă…și așa frică mi s-a făcut deodată…așa de frumoasă e povestea ta!
…i-am dat drumul și-am fugit! o zi nu m-am întors la duzina mea…de frică :)))
Hai mai, e doar o poveste. Tu scrii in felul tau, eu scriu in felul meu…
Scrii impecabil!
ne, ne, neeeeee…nu e DOAR o poveste…e O poveste de poveste…cum numai Zânele știu a povesti!!
Multumesc! Ragnar m-a stârnit!
Ragnar, neRagnar…tu ai spus-o, la tine am găsit-o!
Sa citesti si la el!
[…] Despre libertate au mai scris Tiberiu, Psi, La Fee, tibi 2, Vero, cita, Dunia, anacondele, Carmen DJ, Andreea, Scorpio, Cammely, d’agatha, […]
și uite așaaaaaaaaaaaa…povestea merge mai departeeeee….
🙂
dacă știam cu ce e duzina, intram și aici rămâneam până sâmbăta următoare 🙂
nu-ș cum se zice ”adieu” în limba zânească (Cling e adjudecat, Clong, de asemenea! 😆 )
Ding!
hahahahhahah!
😆
.¸¸.•*❤☼ding!✿
.¸¸.•*❤☼ding!✿.¸¸.•*❤☼ding!✿.
aaaaaaaaaa, păi nu se puneeeee!!! Tu ai şi dreptul de utilizare şi forma…zânească! Nu mă mai joooooc!
😆
Ai spus ca vrei ceva nou, al tău și numai al tău!
Nu vrei Cling!, nu vrei Clong!
Ție și numai ție, ți se cuvine Ding!
De la Dina Gimbilina, desigur! Am furat floricelele de la chinezi! Ha!
Apoi…DING să fie!!! Iuhuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuu!
Pot să exersez? Dind! Ding! Ding! 😆
Eh…mai lucrăm la pronunţie! 😆
Da, poți să exersezi! Spune repede:
Dina Gimbilina! hahahahaha! Ding!
De unde știi că eu spun: „Yuhuuuuuu!”???
Nu ştiu. Aşa zic eu 😆
hahahahahahha!
mda…am făcut şi greşeli, de atâta entuziasm!
Ding mai în surdină aşa… 😀
Ding!
Nu te grăbi! Spune rar!
hahahhahh!
diiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiing (rar şi apăsat :lol:)
Multumesc! Sunt flatata! Acum ar trebui sa fac si eu ceva pe masura! Sa imi spui ce anume! hahahh!
😆 😆
[…] Andromaca, […]
Știi, zâno… Am observat de prima oară o anumită tonalitate a unei părți din scrisoarea ta, care mi s-a părut puțin… ciudată. De parcă mi te adresai acolo mie, lui Ragnar, nu lui Hector. Nu am avut însă atunci timp să stau să aprofundez problema, așa că te întreb acum: asta ai făcut? E vorba despre acest fragment: „Ce-i o femeie? Pradă! Și pentru tine e o pradă… O ții captivă în acest epos incert! O vrei? Ce te reține să o iei din Tartar sau unde ai fi?”
Mie îmi spui aceste lucruri? Sau e doar Andromaca adresându-se lui Hector?
Dar dacă mi te adresai, o să-ți răspund. (Observi cum am prezumat deja că mie îmi vorbeai acolo. Poate ai făcut-o chiar și în mod inconștient.)
O vreau? Offf… As pune capăt lumii pentru ea, de mi-ar sta în puteri. Atunci, ce mă împiedică să merg după ea? Mi-a smuls mai demult această promisiune: că nu voi veni după ea. Nici măcar în iad. Pentru că dacă voi veni, mă va întreba ce caut acolo și de ce mi-am încălcat promisiunea. Deși ea nu este în iad și nici captivă într-un epos incert… Eu sunt. În plus, nici nu e genul acela de femeie: dacă va fi vreodată în iad, va ieși singură de acolo, fără ajutor din partea vreunui bărbat.
Așadar, o promisiune mă reține. Și nu cred că o voi încălca vreodată. Chiar dacă, la un moment dat, încălcarea ei va fi tot ceea ce mă va mai putea salva.
Asta numai dacă mi te adresai acolo… 😀
Mi-a facut placere sa dau un raspuns unei scrisori frumoase. Am incercat sa ma incadrez in tema, pastrand ceva din felul meu de a fi…
Promisiunile sunt promisiuni… Multumesc,
Fee
P.S.
«Toate măreţiile, toate slăbiciunile, toate mizeriile, toate actele eroice şi toate laşităţile se găsesc în caracterele lui Euripide, în care bărbatul şi femeia au o egală importantă şi în care se întâlnesc mai curând pentru a se înfrunta, decât pentru a se uni» (Guy Rachet, La Tragedie grecque).
[…] Eu, Andromacha… […]
[…] Eu, Andromacha… […]