Domnița Budur

By: La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

aug. 05 2013

Categorie: Jurnal de nacelă, Scriitorii vechi și noi

10 comentarii

 

Sursa foto,

LA CASA AZUL DECORACION CARTAGENA (official)

M-am gândit de multe ori cum își petrecea Șeherezada zilele, fiindcă știm aproape toți cum și-a petrecut nopțile. Mi-o imaginez, după somnicul de frumusețe, imperios necesar după o noapte de poveste, într-un hamac sau pe vreun divan de ratan sau de lemn de teck, lenevind activ, probabil citind, fiindcă ea știa toate cronicile din vechime…

998736_672123536150569_1493927554_n

Viața multora din vremea Sheherezadei era salvată de farmecul povestirilor, iar povestitul era calitatea de căpătâi a oamenilor cu o frumoasă inteligență, imaginativi, creativi.

 Cred că primul care s-a îndrăgostit de-o proastă a fost شهريار, Shahryār, ceea ce însemna „sultanul”, „padișahul”, „conducătorul”, iar consecința imediată a acestei experiențe a fost executarea proastei.

Aceasta e povestea Sheherezadei (orășeanca/ شهرزاده), oameni buni, femeia suficient de inteligentă, încât să supraviețuiască timp de o mie și una de nopți nefericirii experienței șahului îndrăgostit de o proastă.

Cea care a rămas celebră pentru amânarea împlinirii unui destin tragic – acela de a fi ucisă de regele Şahriar, care avea ciudăţenia de a-şi omorî soţiile – este Şeherezada, fiica vizirului. Instruită şi înţeleaptă, Şeherezada „citise cronicile, cărţile, legendele regilor din vechime şi poveştile noroadelor apuse“, avea „mii de cărţi de poveşti despre popoarele, regii şi poeţii din vechime, de care „nu te mai săturai ascultând-o“, izbutind astfel nu numai să scape cu viaţă, ci chiar să devină soţia fericită a regelui Şahriar, povestindu-i fără întrerupere timp de „o mie şi una de nopţi“.

Din locul lenevirii sale, Șeherezada gândea și exprima sentimentele altora sau pe ale sale: fericirea, tristețea, anxietatea, surpriza sau furia.

Într-o frumoasă zi de august, cum e aceasta, trebuie să fi gândit istoria Domniței Budur și sentimentele de fericire și iubire din preajma Prințului Qamar Al-Zaman. 

În afara castelului, Shahryār s-o fi aflat la vreo vânătoare cu șoimi, cu gândul la ea, Budur/Sheherezada, pe care peste zi n-o uită și pe care vrea să o informeze de sosirea sa. Poate că Shahryār, de dorul ei de peste zi, o fi înfășurat vreun inel într-o hârtie și l-o fi trimis  pe vreun servitor să i-l ofere, iar ea deschizând și văzând inelul,  trebuie să fi știut fix în acel moment ce poveste să îi spună în noaptea ce urma…

Înteligența femeii îndrăgostite trebuie să fi cucerit inima bărbatului cu bucuria unei povești chiar despre ei… Că acolo nu e vorba de o bucurie materială în primirea inelului, putea fi și-o piatră sau o pană de pasăre sălbatică, ci bucuria semnului că se gândește la ea și că trăiește secundă cu secundă timpul ce îi desparte de iminenta revedere… Povestea Șeherezadei era și un mod al femeii inteligente  de a-i comunica bărbatului iubit ceva despre sine și dorințele sale, dându-le farmecul unor istorii ale căror personaje erau chiar ei doi.

Dacă aș fi Sett Budur/Șeherezada, azi ți-aș aminti a câta zi de poveste e a noastră și ți-aș trimite înfășurată în mătase de Persia ediția Tales from the Arabian Nights cu desenele lui John D. Batten.

 

md879417401

10 comments on “Domnița Budur”

  1. Suspansul poveștilor a salvat-o…nu neapărat numai poveștile, în sine. Fiindcă oricui, chiar și unui tiran îndrăgostit de povești i se poate acri de ele. Curiozitatea e cea care ne ține în viață pe mulți…sfârșitul poveștii.
    Ce mai aștepți? Scrie-i cele 1001 de zile! 🙂

  2. Am citit și pledoaria…și știu și de unde a pornit, dar nu mă interesează. Comentariul meu era legat de primul tău paragraf. Nu că n-ai fi înțeles, dar firea-ți de războinică vede soldați sau războaie și acolo unde nu-s. Sper să mi se pară și ultima frază a mea să fie, de fapt, o referire la mine.

  3. Să nu le căutăm în carul cu fântână degeaba! Dacă nu sunt, nu sunt!

  4. Io, la Şeherezade nu mă bag … Şi nici nu ştiu ce-a circulat pe net zilele astea. Da’ mă gândesc şi eu aşa : dacă 1000 şi încă o noapte, fătucii ăleia i-a tot mers guriţa într-una iar padişahul ăla nu a atins-o nici c-o floare 😈 (repet, nu am citit 1000 şi un de nopţi nici ca exerciţiu de cultură – am început-o şi nu mi-a plăcut. Diloc- diloc 😳 ) apăi Şeherezada clar că nu era vreo proastă. Dar cred că era cam urâţică.

    • Hhaaahahahahhahhhhh!
      Nu-i putea face nimic, fiindcă era și soră-sa de față!
      Nu este o lectură chiar ușoară! Pe alocuri e stufoasă și ramificată. Unele pasaje sunt splendid realizate artistic, altele bat apa-n piuă…
      Ce cred eu este că Șeherezada povestea despre ei doi, duși în istorii și geografii uimitoare… E grozav să fii la mijlocul poveștii…
      Copiilor li se recomandă, de obicei, Ali Baba sau Sindbad Marinarul, în variantele repovestite.
      Celelalte sunt de un eros nerecomandabil!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: