Iraida Florea, Hyperborean Folklore

By: La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

dec. 13 2018

Categorie: Povești cu Zâne

10 comentarii

Despre Iraida Florea, o tânără care a făcut carieră în modă la Shanghai, am aflat abia de curând, pe când căutam straie românești pentru serbarea de Centenar. Descoperind-o, nu mi-am putut crede ochilor ce frumuseți de pe la noi s-a decis ca să promoveze cu tot dinadinsul: folclorul hyperborean, în toată splendoarea lui.

Am văzut-o și am ascultat-o la emisiunea  Bonton, cu Dana Gonț.

Așa am aflat că a pus în scenă ”RAPSODIE HIPERFOLK – Spectacol Teatral Inedit – Inspirat de Costumul Folcloric Romanesc” la Muzeul National de Arta al României și că a publicat două albume de tip enciclopedic prin conținut și prin condițiile grafice de excepție.

Eu tocmai am primit primul volum: ”Hyperborean Folclore – The elements”, pe care mă grăbesc să îl arăt și prietenilor mei de aici. Fiecare imagine, dublată de un poem bilingv (română-engleză), evocă zeițe, crăiese, domnițe ce par desprinse din cărțile de basme românești …

 

Sunt locuri care te vor reține pentru toată viața ca în prizonierat, iar lada de zestre a bunicii este unul dintre ele, pentru că fiecare piesă: ia, cămașa, vâlnicul, fota evocă efervescența primei iubiri, fragranța subtilă a primului sărut, înghețurile primei despărțiri și revenirea numaidecât a tuturor cocorilor plecați departe!

„Hyperborean Folclore” este o scriere despre trecerea dinspre lumea hyperboreană spre lumea mult mai spectaculoasă a modei zilelor noastre, trecere care se face cu grație, în sonurile și ritmurile bătăilor de inimă,  în cadența și sonurile foșnetelor unor straie care pur și simplu cântă când le porți. (Asta am simțit eu ieri). Albumul  devine o dublă confesiune despre reconfigurarea peisajelor sufletești, despre relevarea legăturilor dintre oameni și lucruri, dintre cuvânt, ca instrument de confesiune, și exaltările pluriforme.

Volum al simultaneităților de trăiri „Hyperborean Folclore” unifică ritmurile eterne ale existenței  cu imediatul cotidian : efervescența, mobilismul, gesticularul feminității pure, fără a ignora anxietățile, răsucirile interioare, ori unele spaime firești.

Sub aparența enciclopedicului, de dimensiuni spectaculoase, și a imaginii-poezie, ori poezia imaginii,  Iraida Florea traduce din șoaptele și suavitățile personale, dimensiunile emotive, disponibilitățile compensatorii ale unor sensibilități acute, având ca efect înțelegerea lumii acesteia de la sublimul straielor cusute cu fire de argint, mătase, ori borangic.

Sunt adorabile aceste confesiuni  care relevă urcușurile și coborâșurile după cum e broderia sau țesătura, vorba lui Blaga ”indefinit ondulate” : reproșuri erotice tandre, cochetăria, coborârile în mâhnire, relaxările, abandonul în brațele celui iubit și de aici, urcușuri spectaculoase !

Câteva portrete ni se arată așa de frumoase în simplitatea și în eleganța lor: Iraida Florea, Aneta Bocai, doamnele de  la Domnițe cu altițe. Femei frumoase între 18 și 68 de ani, surâsul și calmul hyperboreene, în fond, românești cu totul!

Parcă le și văd scotocind în lăzile bunicilor, mirate de dantelării și detalii florale… Că lada bunicilor nu miroase a molii, ci a levănțică, iar în acele lăzi veți găsi aceleași sentimente și aceleași trăiri, doar că vor avea parura epocilor de dinainte…

Eu, La Fée Blanche, Contesă de Chou-Fleur , mă alătur cu tot entuziasmul acestor doamne!

Așa că, vorba Magdei Isanos, „hai să înflorim” în straie hyperboreene sau nu, să scoatem lumea din închircirea stângace, prin feminitate, care nu e altceva decât spontaneitate și naturalețe !

La Fée Blanche, Contesă de Chou-Fleur

10 comments on “Iraida Florea, Hyperborean Folklore”

  1. Stiu ca si tu traiesti in aceeasi lume ca noi toti dar imi place mult felul in care tu o oferi privirii. Cu frumos, cu caldura, cu imaginatie, cu bucurie si cu tot ceea incanta simturile. Fee, sa iti fie asa cum ne arati noua ca este!

  2. Daca ne-am apleca mai mult urechile catre valorile noastre – adevaratele noastre valori – ar fi cu mult mai bine decat daca am copia – cum o facem cu multa sarguinta – sarbatori, cuvinte, haine, valori, obiceiuri de pe-aiurea de pe glob. Nu zic ca progresul, tehnologia sau modernul nu-s bune, Doamne fereste.
    Dar bunii si strabunii nostri mergeau cu capul sus, tantosi, in straie populare la hora din sat sau la colindat, nu se duceau cu dovleacul de Haloween 😀 Si erau mandri, orgoliosi, demni. Cine-ar fi indraznit atunci sa joace in hora „mandra” altuia ? 😀 😀

  3. Să știi că am trăit și eu entuziasmul citindu-te ❣️ Îmbrățișări…

  4. Ce bucurie să aflu că nu vor pieri minunăţiile astea lăsate nouă de străbuni. A fost o încântare să citesc despre asta!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: