În Împărăția Norilor (4, 5)

By: La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

nov. 26 2020

Categorie: Povești cu Zâne

17 comentarii

  1. Netezirea straielor

 

Noriela își luă coșul cu straie și se îndreptă spre Șefa Spălătoreselor pe care urma să o însoțească la sala unde straiele  împărătești urmau să fie călcate.

 

În drumul ei le vedea pe celelalte femei întinzând rufele pe stânci, frecându-le cu un fel de nisip, apoi îndepărtându-l,  agățând țesăturile cu un cârlig în vâltoare. Vâltoarea era un fel de coș făcut din bucăți de lemn prin care apa râului trecea cu viteză fără pic de opreliști. Apa se rostogolea în voie peste pânzeturi, ducând cu sine burnița spre pământ.

Apoi spălătoresele ridicau rufele cu cârligul de fier și le întindeau la uscat.

 

Șefa Spălătoreselor o întâmpină cu zâmbet pe Noriela, apoi îi făcu semn să se apropie și să așeze într-o caretă enormă și coșul ei. Când fură încărcate toate coșurile cu haine și așternuturi, vizitiul șfichiui aerul cu biciușca, apoi plecară încet spre călcătorie. Pe drum, Șefa Spălătoreselor îi dădu fetei sfaturi despre ceea ce urmau să facă:

 

_Pregătim păturile și terciurile în cazanele cele mari…

 

_Terciuri, se miră prințesa, cum să netezești lucrurile acestea frumoase cu

terciuri?

 

_Pentru că avem nevoie de aburul lor, ai să vezi… Pe mine mă cheamă Marie. Așa să mă strigi de acum…

 

Vorbind au ajuns pe caldarâmul din piața cetății și de acolo, pe o străduță dosnică, au pătruns în sălile din spatele palatului imperial, adică în locul destinat netezirii straielor regale și depozitarea lor în cuferele de piele, ori pe stativele cele aurite.

 

Fata de împărat nu ajunsese niciodată în aceste locuri din palatul natal. Habar nu avea că ceremonialul îmbrăcării splendorilor țesute din voal de lână, ori de mătase, cu fire de aur sau de argint presupunea truda atâtor mâini harnice.

 

Durgalăul era un fus enorm, dar care nu folosea la tors, ci prin acționarea unor scripeți învârtiți de o roată, se tăvălea de-a lungul unor mese lungi, acoperite cu pături.

Cum au ajuns, Noriela și Marie aștenură pe mesele lungi pături groase de lână. Deasupra lor întinseră cu grijă fiecare piesă vestimentară, fixând cu ace de argint detaliile dantelate, broderiile cu fir de  aur și de mătase, jabourile, pliurile de la manșetele cămășilor, cutele pantalonilor, tunicile și capele imperiale.

 

Calfele acoperiră cu alte pături groase de lână fiecare piesă vestimentară, apoi ucenicii din călcătorie aduseră cazanele cu terci clocotit pe care îl turnară peste ultimul strat de pături.

 

Aburul se împrăștie în încăpere și prințesa înțelese că de aici vine ceața pe pământ. Apoi alți ucenici acționară scripeții și roata cea mare a durgalăului se puse greoi în mișcare, scârțâind din fiecare spiță. Fusul netezea  acum, încolo și încoace, de-a lungul meselor de călcat, și presa în același timp straturile fierbinți de pături, de veștminte și de odăjdii împărătești.

 

Tot în acest timp sosi și Mai Marele Straielor Imperiale cu suita sa ca să preia cuferele cu splendorile vestimentare. Acesta o salută vesel pe Marie și îi făcu semn să se apropie:

 

_Buna mea prietenă, Marie, draga mea, am venit mai repede cu gând să te mai prind pe aici. Am mare nevoie de ajutorul tău că nu mai prididesc de când cu balul imperial. Ia și ucenica asta cu tine și hai să mă ajuți cu distribuirea cuferelor în odăile prințului.

 

 

De când ajunsese în Împărăția Norilor și de când se despărțise de Galben de Soare, prințesa Noriela umblase tot cu capul plecat și privise tot pe sub gene în jurul ei,  așa încât nu reținuse decât mici detalii, frânturi din frumusețea locurilor dintre nori. Cunoștea acum drumul de la căsuța cu pod spre spălătorii și credea că a reținut drumul cu careta spre sala unde se netezeau hainele. A umbla în odăile prințului așa de repede încă nu sperase. În timp ce Marie și Mai Marele Straielor vorbeau șoptit, Noriela își strânse și mai bine nodurile de la broboada ce-i acoperea părul de aur, își cercetă cu luare aminte mâinile degerate nu cumva să aibă vreo rană și să maculeze în vreun fel frumusețile pe care le spălase chiar ea.

Mâinile ei care nu cunoscuseră munca erau acum aspre de la ger și crestate pe alocuri cu vinișoare roșiatice. Nu păreau să sângereze sau, oricum, măcar nu în acea după-amiază.

 

 

  1. Prințul Norean

 

Mai Marele Straielor Imperiale dădu semn și micul convoi de valeți, cameriste, cufere și stative porni spre odăile imperiale și princiare. Merseră cam o oră de-a lungul unui hol imens, pe marginile căruia, de o parte și de alta, erau uși enorme care dădeau spre diferitele încăperi ocupate de mai marii locurilor.

 

În urma lor, alaiul se împuținase, că fiecare valet și cameristă rămase cu stativele și cuferele în dreptul încăperii indicate de Mai Marele Straielor. La capătul acestui hol era o scară și acolo se opriseră Marie, Norielle și Mai Marele Straielor. Un paj aștepta semn, iar Noriela se auzi strigată de Marie:

 

_Vino, draga mea, noi ne vom ocupa de hainele princiare. Și zicând acestea, pajul le conduse pe scară în sus, până la ușa principală. Valeții aduseră cuferele și stativele în mijlocul unei încăperi, iar Marie îi arătă fetei dulapurile și sertarele destinate fiecărui lucrușor.

Apoi Marie plecă în altă încăpere însoțită de Mai Marele Straielor, nu înainte de a-i spune fetei:

_Voi veni peste o oră să te iau, nu-i vreme de pierdut, draga mea, că azi e prima seară de bal. Pajul și valetul Prințului Norean vor sosi tot atunci pentru ceremonialul îmbrăcării veștmintelor.

_Bine, spuse surâzând Noriela, vă asigur că voi isprăvi la timp.

 

Cu inima grea de emoție, Noriela începu să scoată din cufere și lădițe veștmintele și să le așeze cum fusese învățată. Era îndemânatică de felul ei, chiar dacă trăise ca o prințesă, doar își potrivise de atâtea ori gătelile ei frumoase și se admirase de nenumărate ori în oglinzile din odăile sale din palatul natal.

 

Un suspin ușor îi scăpă la gândul că este în odaia prințului după care venise, că el va participa chiar din seara aceea la festivitățile în urma cărora își va alege domnița, iar ea stătea acolo , în odaia lui, îngenunchiată în fața unui sertărel în care îi așeza batistele, iar ea nici măcar nu îl văzuse vreodată în viața ei.

Nu știa nici ea ce să facă: să râdă, ori să izbucnească în lacrimi. Gândul lacrimilor îi alungă tot așa de repede pe cât de repede îi venise.  Dacă o fi ciung, ori urât, ori vreun prostănac… Cum de nu se gândise la toate acestea înainte de a trage cu arcul… Cum de prințul ăsta nu și-a ales mireasa cum au făcut frații ei…

 

Chiar în sertarul acela în care lucra o sclipire îi atrase atenția. Era acolo o agrafă, o bijuterie așa de feminină din rubine și diamante, care îi amintea de ceva cunoscut din copilăria ei. Uitând cu totul de ce este acolo, luă agrafa, se ridică, își desfăcu broboada, își  prinse o șuviță din părul de aur și se oglindi. Era ea, fata frumoasă de împărat…

Și în momentul acela știu care e planul! Avea de la nașa ei în buzunărel cele trei alune fermecate.

_Diseară, la bal, vom avea o domniță, își spuse Noriela, iar dacă prințul nu e ce mi-am dorit, îl chem pe Galben de Soare și plec de unde am venit! Din fața oglinzii, planul părea o floare la ureche și zâmbi!

Un scârțit de dușumele sau de ușă o scoase din visare! Iute își înnodă părul în broboadă, luă un aer umil și continuă să așeze cuminte ultimele piese în sertărel.

_OH! Și agrafa! Care trebuia pusă fix cum o găsise!

Nici nu închise bine sertarul că în spatele ei simți că este o prezență necunoscută. Se ridică încet, plecă fruntea, se întoarse ușor, iar de sub gene aruncă o privire furișă…

Vedea doar niște cizme de călărie, pinteni, catarame de argint și mai mult nu îndrăzni să privească…

Pintenii plecară fără un cuvânt. Prinții nu vorbesc slujnicelor…

 

Primele părți le găsiți aici:

https://lafeeblanche.wordpress.com/2020/11/25/in-imparatia-norilor/

 

17 comments on “În Împărăția Norilor (4, 5)”

  1. Frumoasa calatoria prin Împaratia Norilor ! Merci !

    Cea mai înalta iubire e iubirea prin Cuvânt
    Ea strabate munti si ape, pe aripi de nor si vânt.
    Nu se-mpiedica de pietre, nici de moarte, de mormânt,
    Printre galaxii si astre, patrunde-n Suflet si-n gând.

    Binecuvântari eterne, ceresti si pamântesti, alaturi de toti cei apropiati, draga Fée !

  2. Contesa, iti multumim pentru aceste bijuterii cuvinte pe care ni le daruiesti. acum am inteles si eu, precum printesa, de unde vin ninsorile si ceața

  3. Ciudat este ceva, aici, în Împărăția Norilor.. pe lângă aventura găsirii alesului. Aștept urmarea. 🙂

  4. Am simţit că m-am strecurat în poveste şi privesc printr-o perdea totul. Ce frumuseţe!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: