În Împărăția Norilor (8,9)

By: La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

nov. 28 2020

Categorie: Povești cu Zâne

10 comentarii

  1. Oglinda adevărurilor

 

Prințul Norean întră râzând de-a binelea în odăile sale. Își scoase din mers tricornul panașat, garda și spada pe care le azvârli pe un fotoliu. Desprinse din copci armura din argint, ușoară, de paradă, pe care o așeză pe stativul destinat acesteia. Își descheie toți nasturii de la gulerul înalt al cămășii și ornamentele din suitaș din fire de aur ale jaboului. Eliberat din corvoada armelor de paradă și a straielor de protocol, se așeză pe fotoliul înalt din fața tripticului ce ascundea de ochii muritorilor oglinzile adevărului care îi arătau parte din faptele trecute, prezentul și viitorul nu foarte îndepărtat.

 

Devenise comandantul cercetașilor împărăției la vremea majoratului și tot atunci, împăratul îi dezvăluise marea taină a oglinzii și marea misiune pe care o avea de îndeplinit ca prinț moștenitor al Împărăției Norilor: apărarea de năvălitori, culegerea de informații și deciziile în consecința acestor informații.

 

Dușmani de temut nu aveau la fruntarii, ultimul conflict se încheiase de multă vreme cu o căsătorie convenabilă dintre Domnul Nopții, pământeanul, și Zâna Albă, prințesă noreană din Clanul Fulgerelor și Trăsnetelor.

 

Când primise oglinda adevărului, prințul Norean, abia ieșit din adolescență, dori să știe câte puțin din trecut, câte ceva din viitor, așa că roti ecranele pentru reflexiile potrivite. Așa află că nașa lui, Zâna Zorilor, i-o menise de nevastă pe prințesa Noriela din neamul pământenilor!  Ha!

 

 

Gândul că fusese deja menit unei fete despre care nu știa nimic, pe care să nu o poată cuceri în vreun fel i se păru umilitor și de neacceptat. Iar când săgeata de aur țâșni la picioarele sale știu că destinul său se pusese în mișcare.

 

Noriela habar nu avea că milogul care urmărise cârdul spălătoreselor și cu care se întâlnise ca din întâmplare cu o zi în urmă era chiar prințul Norean căruia oglinda îi spusese deja că o pământeană a pătruns în interiorul cetății.

 

Nu avea de unde să știe că prințul o admirase de departe spălând și clătind rufe ca o ucenică docilă. Era sigur că mâinile ei de pământeană nu vor rezista multă vreme temperaturilor atât de joase, dar era decis să afle cât de mult era dispusă ea să îndure umilința, durerea și spaima.

 

Totuși îi spuse Mai Marelui Straielor să le ia pe Marie și pe Noriela în sala netezirii hainelor, apoi în odăile prințului să îi dea prilejul să se mai dezmorțească un pic și să aibă un strop de tihnă.

Iar când îi văzu părul de aur desfășurat peste straiele ponosite în încercarea ei de a-și prinde agrafa în păr, știu că e frumoasă și că fata merită un bal! Și ce bal!

 

Porunci Mai Marelui Straielor să  le învite în grădinile palatului pe Marie și pe Noriela și pe alți oameni simpli care să se bucure de frumusețea unui eveniment pe care împărăteasa și suita ei îl pregătiseră așa de frumos.

 

Amintindu-și de agrafă, prințul desfăcu sertarul ce-o adăpostea și scoase de acolo și scrisoarea nașei sale Zâna Zorilor, primită la majorat. Se trânti pe pat, așa îmbrăcat, și citi:

 

”Prea nobile Prințe, Norean, dragul meu,

 

Primește în dar această agrafă nu doar pentru că valorează cât un regat, ci pentru că o alta identică, am dăruit-o încă de la naștere Prințesei Noriela, fina mea. Prin aceasta legiuesc cu multă convingere că voi doi vă veți însoți la vremea potrivită pentru binele împărățiilor din ceruri și de pe pământ.

 

Te urmăresc crescând și cred că ești un prinț fermecător, înțelept și curajos!

Ai încredere în mine,

 

Cu drag, Zâna Zorilor

Din Împărăția Zorilor de Zi”

 

”Vom vedea, Zâna Zorilor, vom vedea dacă se va întâmpla asta”, își spuse el atunci, și asta își spuse și acum, ducându-se din nou spre oglindă, potrivind luminile și reflexiile ca să afle  dacă Noriela a ajuns cu bine la casa spălătoreselor. Marie și un paj tocmai o așezau pe pătucean. Dormea zdravăn. Mulțumit de ispravă prințul își spuse încă o dată:

 

”Vom vedea, zâna mea”! Apoi râse de-a binelea de farsa pe care tocmai o dusese la bun sfârșit: ”deocamdată prințesei tale nu-i reușesc nici măcar descântecele pentru alunele fermecate…”

 

 

  1. Un bal de pomină

 

Dimineața se arăta veselă. Prin oblonașul ferestrei se revărsau zorile, iar Noriela se deșteptă fericită de frumusețea balului și de surpriza de a fi văzut un cavaler așa de chipeș, de bucuria unui vals răscolitor. Amintindu-și însă de situația ei, își luă seama că e doar o ucenică în casa spălătoreselor, deci entuziasmul de pe chip se mai estompă un pic. Spera ca măcar vraja de urgență să nu fi făcut o pagubă așa de mare imaginii ei și că totul să se fi desfășurat măcar în parte conform planului. Spera sincer să aibă puterea de a munci cu folos, ca să fie din nou invitate la palat.

Numai bine că întră și Marie, neanunțată de obișnuitul ciocănit în ușă:

 

_Drăgălașa mea, te-ai trezit fetiță? Ești bine? Și Marie o cerceta cu duioșie și

îngrijorare.

 

_Sunt foarte bine mulțumesc, abia aștept să ne reluăm lucrul, spuse cu sinceritate fata.

 

_Tare ne-am mai îngrijorat astă-noapte, draga mea, când te-am găsit adormită ca un puiuț prostuț pe treptele palatului. Abia te-am adus acasă, ajutată de un paj, că Mai Marele a trebuit să rămână la palat.

 

Noriela se uita în ochii lui Marie, încercând să descâlcească noutățile:

 

_Pe prinț l-ați văzut?, mai spuse înghițind un nod, dar și cu speranța că poate se vorbește deja de companioana fermecătoare a acestuia din seara balului despre care știa sigur că ea fusese.

 

_Oh, desigur! Domnița Păpădina Opalina i-a ținut companie toată noaptea. Avea o rochie de un galben fabulos, brodat cu mii de opale. Pe cap avea o bonețică din fire de aur alb  măiestrit lucrate, ca o cupolă de puf de păpădie. Era fermecătoare. Ne-a vrăjit pe toți. Noi credem că a ei era săgeata de aur despre care se vorbește și că ea e fata menită prințului Norean.

 

Noriela se lăsă moale între perne și în momentul acela chiar se simți cu adevărat rău! Broboane de sudoare i se adunaseră pe frunte și un frison rece îi cuprinse mijlocul: n-auzise-n viața ei de Păpădina Opalina și nici nu voia să știe vreodată cine e. Tot ce dorea să își amintească era în ce poveste nimerise ea, fiindcă ea fusese la bal, dansase toată noaptea cu prințul pe care auzise cu urechile ei că îl cheamă Norean.

 

Asta dacă nu cumva cineva o adormise, iar ea visase totul…

 

Se dădu jos din pat, hotărâtă să înfrunte o nouă zi, dar și să deslușească taina descântecului pentru aluna fermecată. Ea fusese sârguincioasă, învățase cu pasiune tot ce trebuia să știe o prințesă de rangul ei. Nu se putea să fi greșit. Pesemne cineva o adormise. Dar cine?

La vâltoare, spălătoresele erau deja în toiul lucrului: care bătea cu maiul, care agăța de cârlige rufele, care aduna, care scutura, care cânta! Noriela nu le mai auzise cântând și se molipsi și ea de entuziasmul lor. Luă coșul ei și privi cu bucurie cămașa cu jabou și cu ornamente de suitaș de aur pe care sigur o văzuse de-adevăratelea la bal, pe sub tunica de catifea a prințului Norean. Netezi cu ”soponul” fiecare parte apoi trecu la clătit. În momentul acela mâinile îi înghețară bocnă, ba chiar parcă avea acum mănuși din ace de gheață. Nici nu-și mai putea mișca degetele, pe care și le ascunse sub șorț. Lacrimile stăteau să izbucnească de durere și se duse la Marie să o roage să îi dea voie să plece mai repede spre casa spălătoreselor. Marie, crezând că fata sigur se îmbolnăvise în seara balului, se și învoi de îndată.

Noriela mergea și plângea tăcut. Pasul sprinten îi punea sângele în mișcare și asta îi conferea un minim confort termic, dar mâinile rămăseseră prinse în capcana de ace. Fata auzi pași în urmă-i și grăbi la rându-i pasul, când cineva strigă în spatele ei:

_Unde te grăbești așa, frumoaso? Parcă te mână vâlvele din urmă! iar glasul îi păru cunoscut.

Când se întoarse îi văzu pe milogul de mai ieri, târându-se în urma ei, chiorâș, cum știa deja că merge.

_Dă-mi pace, Milogule, mă duc acasă, nu am voie să pierd vremea pe drum.

_Mi-au zis fetele că te-ai făcut de pomină la primul tău bal, hahahhhaah, am auzit că ai adormit ca un pui de bogdaproste pe-acolo, pe trepte.

Noriela se opri să îl înfrunte:

_Care fete? De la spălătorie? și lacrimile reținute atâta timp porniră fără opreliști pe braji.

_Nu, cameristele, că prințul a găsit o fată sărmană pe trepte. Nu știa ce caută pe-acolo, tocmai acolo la intrarea în sala balului.

Nu-și dădu seama dacă Milogul e batjocoritor sau pur și simplu amuzat de pățnia ei, apoi fata își acoperi ochii, dar nu cu palmele cum fac fetele când plâng, ci își ridică ambele brațe, le încrucișă în dreptul feței și plânse în căușul coatelor îndoite. Mâinile ei erau tot o rană.

_Nu ești noriană!, il auzi pe Milog, ce cauți aici?

_Ba da sunt noriană pe jumătate, șșșș, vin de la moara părăsită, tata era pământean, iar biata măicuță s-a dus de curând… Noriela plângea cu suspine și mințea cu toate minciunile care-i veneau la gură.

_Hm, ce trist, zise Milogul. Acum trebuie să îți ung mâinile cu seu de porc, dacă nu vrei să sângerezi chiar tu ca un porc până la balul de diseară…

 

 

 

10 comments on “În Împărăția Norilor (8,9)”

  1. ♥️ multumesc pentru continuarea povestii. fascinanta poveste tesuta cu fir de aur! cu admiratie, pentru ceea ce esti si pentru magia povestii tale! ♥️

  2. Magnifique ! Merci draga Contesa – La Fée Blanche !
    Ce minunat e sa traiesti iubind în gând, precum în cer asa si pe pamânt. Copil nascut din flori salbatice de câmp, udat de ploi, batut de vânt, si încalzit de Soarele caldut si blând.
    O seara magica, minunata, binecuvântata, sublima, învesmântata în bucurii, pace, fericire si Lumina Divina !

  3. Îmi place mult! Trăim povestea. 🙂 Și aștept continuarea.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: