În Împărăția Norilor (14)

By: La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

dec. 03 2020

Categorie: Povești cu Zâne

10 comentarii

  1. Calendarul Sărbătorilor Perfecte

Zâna Zorilor hotărî că acel ”timp al nostru” putea începe fix din acel moment așa că pocni din degete și în fața ei se înfățișă Calendarul Sărbătorilor Perfecte. Zâna răsfoi ceaslovul preocupată de ținuta unei prințese la ceremonia primului bal, adică a primei ieșiri ”în lume”. Căutând, fredona un cântecel de ea știut, când, deodată găsi ce o interesa:

_Iată, draga mea, legile și normele primei rochii de bal: simplitate, alb-ivoriu, alb-perlă, alb-zahăr. Da, perfect, uite aici și o atenționare: alb-cireș, alb-migdal, alb-piersic doar pentru ceremoniile nupțiale. Ce ți-ar plăcea să porți diseară?

Noriela, care rămăsese captivă în visul ei cu floarea de cicoare sau floarea de in, nu se putea hotărî la niciun fel de alb nu-știu-cum. Zâmbi.

Zâna Zorilor o atinse cu bagheta și Noriela se trezi îmbrăcată într-o rochie alb-ivoriu amplă, cu multe straturi de mătase și de tul. Se privi uimită! Decorată cu flori de soc din briliențele, rochia era absolut minunată, tiara din floricele gracile de soc era o operă de artă.

Zânei nu-i plăcu!

_Oh, e prea austeră!

_Ba, e foarte frumoasă, mulțumesc! Dar nu apucă să termine mulțumirea, că zâna o atinse din nou cu bagheta, iar fata se pomeni îmbrăcată cu rochia alb-perlă, decorată cu milioane de mărgăritărele.

Era un vis!

În timp ce se oglindea, Noriela își aminti:

_Mie nu mi-a ieșit vraja cu alunele fermecate. Am rostit descântecul, am lovit-o de trepte, dar nimic, nimic! Și râse amintirii de stângăcie.

_Pentru că nu ești majoră, Noriela. Toate vor avea un rost după împlinirea majoratului.

În timp ce o privea cu drag, zâna hotărî să fie ștearsă din Calendarul Sărbătorilor perfecte rochia alb-perlă. I se păru oribilă.

_Mai avem varianta alb-zahăr, scumpo, dar aceasta va fi surpriza mea. Ne vom revedea la lăsarea serii. Ar trebui să te odihnești un pic.

Noriela fu condusă în odăile destinate și își propuse să mai privească o dată de la înălțimea odăii sale parcul, grădinile, spălătoriile ce se zăreau spre marginea cetății. I-ar fi plăcut să se strecoare măcar până la călcătoriile regale să îi anunțe pe Marie și pe Mai Marele Veștmintelor că e nevoită să plece, dar alungă gândul. Era convinsă că nu i s-ar fi îngăduit și că era cumva captivă în comandamentele zânei. Își potrivi din nou peste sine rochia de in și se bucură că măcar această amintire din Împărăția Norilor îi rămăsese. Îi părea nespus de rău de neputința de a se ține de promisiune față de milog și în sinea ei se descurajă cu totul. Puțin îi păsa de bal, de rochii și de toată fandoseala ce urma. Ar fi vrut să plângă, dar nici asta nu-și putea permite.

Când prima steluță străluci, Zâna își chemă protejata, rosti vraja potrivită, apoi alaiul Zânei Zorilor porni spre sala balului.

De departe se auzea vocea heraldului:

_Faceți loc pentru Majestatea Sa Zâna Zorilor și alaiul ei! Faceți loc pentru Majestatea Sa Zâna Zorilor și alaiul ei!

La intrarea în sală, maestrul de ceremonii anunță:

_Sosește Majestatea Sa Zâna Zorilor!

Întreaga adunare izbucni în aplauze, că zâna era îndrăgită oriunde s-ar fi aflat.

Apoi, maestrul de ceremonii anunță:

_Sosește Alteța Sa Regală Prințesa Noriela din Împărăția Domnului Nopții și a Zânei Albe.

Mirarea curtenilor era acum deplină, fiindcă, mai ales cei mai bătrâni, își aminteau de un război îndepărtat între cele două împărății: a norilor și a pământenilor.

Murmure de uimire o însoțeau pe prințesă care pășea la cinci metri în urma Zânei Zorilor.

Alaiul zânei ocupă loja destinată, iar prințesa Noriela fu condusă de un paj să salute nobilele fețe ale amfitrionilor: Împăratul Norilor, Crăiasa Zăpezii și Prințul Norean.

În fața lor se afla o prințesă splendidă cu părul de aur împletit cunună în jurul capului. Aplecându-se în ușoara reverență, în părul fetei străluceau floricele mărunte de in din nestematele cele mai pure. Adierea reverenței puse în plutire voalurile rochiei diafane de culoarea zahărului, așa de simplă totuși, în ciuda splendorii suprapunerilor de mătase pură. Frumusețea prințesei cu ochi bleu înmărmuri adunarea.

Prințul Norean coborî cele două trepte ale jilțului său, cuprinse mâna prințesei Noriela, iar maestrul de ceremonii făcu semn muzicii.

Prințul o conduse pe Noriela spre mijlocul sălii, fără a o privi, făcu la rândul său o reverență, cuprinse fata și dansul princiar porni fără cusur. Cei doi tineri erau atât de încântători, încât distinsa adunare nici nu clipea, nici nu respira.

Când ultimul acord se pierdu în înalturile sălii de bal, Norean se opri, scoase din buzunarul jiletcii o cutiuță pe care o dărui Norielei. Fata o primi cu gingășie și o deschise. În cutiuță se afla borcănelul cu unsoarea de porc.

Îl privi cu adâncă uimire, iar prințul îi șopti zâmbind:

_E secretul nostru, prințesă! E un secret de luat în mormânt.

10 comments on “În Împărăția Norilor (14)”

  1. Fee, ce lume de vis ne-ai ţesut! evadez aici, să ştii.

  2. Magnific tablou ! Abia astept sa creasca Noriela mare, poate ma invitati si pe mine la Marea Sarbatoare, cine stie, poate descoperim marea taina a cutiei cu unsoare de porc ! 🙂
    O seara de poveste, magica, minunata, binecuvântata alaturi de toata suita regala, draga Fée !

  3. Câtă imaginaţie! O bogăţie creativă iese din izvorul acesta imaginativ pe care îl posezi!

  4. Ce frumos! Eu ii văd aievea dansând și nu numai atat, când tu creezi asemenea dantelărie. Mulțumesc! 😘❤️


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: