În Împărăția Norilor (15)

By: La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

dec. 11 2020

Categorie: Povești cu Zâne

8 comentarii

  1. În Regatul Zânei Zorilor

Zâna Zorilor și alaiul ei plecară la ultima bătaie a clopotului din turnul mare, așa cum convenise chiar ea cu amfitrionii săi, dar și din rațiuni de călătorie fără primejdii.

Chiar dacă Zâna era iubită peste tot, avea desigur și inamici, iar cei mai de temut erau cei din Regatul Dragonilor, pentru că zâna refuzase cererea în căsătorie a regelui Dragolin în negura vremurilor. Acesta și-o dorise nespus de mult de soață, nu pentru că o iubea, nu pentru că zâna era un trofeu, ci pentru că regatul ei lega cerul de pământ din veac în veac. Zâna scăpase atunci cu înțelepciune și cu ajutor venit la timp din partea Domnului Nopții și al Împăratului Norilor care luptară umăr lângă umăr pentru salvarea acestei ființe fabuloase, dar și pentru conservarea Ordinii Lumii așa cum o știau din strămoși.

Troica de Cleștar se ridică spre înalturi și porni pe drumul ei, la început ușurel, cât să se poată flutura batistele de rămas bun, apoi dispăru ca o nălucă.

Câteva ore bune de întuneric, apoi nuanțele revărsatului de zori invadară ferestrele caleștii fabuloase, semn că alaiul se afla deja pe tărâmurile zânei.

Regatul Zorilor de Zi era o alcătuire de tărâmuri magice ce coborau din înalturi spre pământ. Cei mai mulți dintre muritorii de rând nu zăreau decât parte din regat și anume trandafiriul din momentul răsăritului de soare, dar cei ce aveau darul de a vedea știau că întreaga măreție a Regatului Zânei Zorilor se revărsa cu toată slava, în trepte spre pământ, ca un carusel. Sus de tot, în înalturi, locuia Zâna Zorilor în Palatul Revărsatului. Apoi era Tărâmul Zorilor de Iarnă, apoi Tărâmul Zorilor de Toamnă, mai jos, Tărâmul Zorilor de Vară și cel din urmă era Tărâmul Zorilor de Primăvară, tărâmuri ce urcau pe măsură ce anotimpurile se succedau, ca apoi să coboare treptat din nou, fiecăruia când îi venea timpul.

Zâna dispuse ca prințesa Noriela să fie găzduită în Palatul Zorilor de Vară din Livezile Regale, să aibă propriul echipaj de adieri, zefiri, spiriduși și zânițe care să îi fie companie și de ajutor. Prințesa avea toată libertatea de a se bucura de o vacanță magică într-unul din cele mai frumoase locuri de pe lume, dar și unul dintre cele mai ferite de privirile muritorilor de rând, în acel moment al anului.

Zâna își conduse musafira în palat, dădu câteva dispoziții, apoi se îmbrățișară și se despărțiră cu promisiunea că aveau să se revadă în curând.

Prințesa Noriela nu se putea gândi acum decât la micul secret: vasăzică așa, prințul Norean era, de fapt, Milogul! Și acesta era o veste la care trebuia să se gândească pe îndelete!

 

 

 

8 comments on “În Împărăția Norilor (15)”

  1. Să ştii, Fee, că am fost şi eu în caleaşca aia şi m-au prins zorii din urmă… 🙂

  2. Ooo ce frumos regat! 🙂❤️

  3. Magnifique ! Merci !
    Dintotdeauna am sperat, si am crezut… mai cred si azi, astept si sper, sa se-mplineasca ce-a fost scris,…sa fie pe pamînt, precum în cer.
    Un sfârsit de saptamâna, magic, binecuvântat, din Zori si pâna pe-nserat, iar Domnul Noptii si Împaratul Norilor, sa va aduca-n dar, pace, bucurie, fericire si iubire absoluta în palat.! 🙂

  4. viata fabuloasa a Zanei Zorilor! offf, m-am tot intrebst de ce nu sunt si eu o Zana… 🥺🤗


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: