Paradisul din noi…
By: La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur
Categorie: Sipetul cu Giuvaiere
Paradisul din noi
Biografia Geraldinei La Fee,
La cererea expresă a Paradisului Pierdut
Cap. I
Papillon
“Liniile portativelor de pe foi pornesc indiferente spre margini, ducând în cârcă notele muzicale, semnele de alterare, pauzele, ritmul cu valori adăugate; augmentarea şi diminuarea polivalentă a valorilor ritmice; ritmul ; personajele ritmice; ritmul serial; modurile de durată… În cele din urmă, fiecare dintre acestea îşi cere dreptul la o existenţă proprie în ritmica muzicală, în care conceptul de „timp” ia înfăţişări noi. Și cine a gândit mai frumos timpul pentru ritmica muzicală decât Stravinski în „Pasărea de foc”… Iată ceea ce s-ar putea numi „ritmul total”, însoţit de proiecţii sonore inimitabile ce plasează ritmul, alături de timbru, drept elementul predilect în rândul mijloacelor de expresie din muzica secolului nostru.”
“Și din viața noastră…” mai gândi Geraldine și închise laptopul, fiindcă auzi pietricelele aruncate în geam. Porni spre fereastră adunând partiturile bramburite prin toată camera, amestecate cu ciorne de portative pe care el încercase câteva armonii. Soțul ei nu era compozitor, ci dirijor, dar uneori se distra recompunând câteva linii muzicale după gustul său și asta îl deconecta. În fond, nu era chiar fără folos, că de când cu aceste concerte de muzică clasică în natură, de popularizare a marii muzici, toți impresarii își doreau să le pice în mână un Andre Rieux…
-Bonjour, Bague de Fiançaille! Je exsersai francais parce que je ne le sais …je seulement me proste…
-Atunci să nu ne chinuim, eu sunt nevoită să o exersez ca să nu o uit!
-Bague de Fiançaille!
-Gură spartă ce ești! Tu m-ai dat de gol că nu sunt o Cougar!
-Păi, nu ești…
-Păi , nu sunt, dar…
-Tu te-ai dat singură de gol… și zicând acestea intră pe fereastra dinspre grădină. Miroase a ceai de ceva, dar nu știu ce e…
-E de ghimbir cu lămăie.
Geraldine îl privea cu coada ochiului cum se instalează în fotoliul de lângă pian. Era așa de amuzant că i-ar fi răvășit moțul din creștet ca la elevii silitori…
-Zahăr? Acum îl privea fățiș. Își imagina cum i-ar sta dacă s-ar culcuși într-o îmbrățișare ca o cheie sol pe partitura lui Stravinski…
-Fără, mulțumesc, Bague de Fiançaille…
Lăsă capul într-o parte așa cum face ea când cântărește două gânduri, două idei, două soluții…
-Spune-mi pe unde-ai mai hoinărit…
-Am fost în Mexic, unii mai și muncim, nu scriem toată ziua bazaconii, business-ul, Bague de Fiançaille, nu are nevoie de metafore.
-Ți-am citit ultimul studiu despre personalitatea femeii, “Corabia nebunelor”,…interesant…,”Cirezi” nu-ți suna mai bine? Generalizarea are avantajul de a suporta orice titlu, nu crezi? Presupun că ai un idol?
-Nu am niciun idol, niciun dumnezeu, niciun model, corabie, cirezi, ce contează, e un titlu la fel de bun ca oricare altul, Bague de Fiançaille, nu cred în idoli.
– Perfect, deci nu te raportezi decat la… tine însuți și la ceea ce știi să faci…
-Cam da, cam atât a contat în toată viața mea, nu știu dacă e filosofie de viață sau e pur și simplu un set de concluzii…
-Eu am mici imperfecțiuni, dar găsesc că ești foarte curajos! Îți trebuie mult curaj să ai o așa filosofie de viață…
Îi venea să râdă…nu aveau în comun decât o aluniță crescută pe obrazul stâng. Ca și când ar fi fost gemeni sau ca și când ar fi răsărit deodată în urma pietrelor aruncate de Pyrra și Deucalion.
Se știau de vreo 10 de ani, dar timpul real era de doar câteva zile. Atât putea aduna din scurtele lui vizite, pe fugă, între două călătorii. Știa că e doctor în psihologie și în filozofie și că ține conferințe de vulgarizare a conceptelor în toată lumea. Era când la Viena, când în Buenos Aires.
-M-am uitat și eu peste studiul tău. Nu-mi place Stravinski. Nu-mi place romantismul în muzică. E ciudat! Numai clasicism, te rog. Vivaldi, fără “Anotimpuri”, too boring! Eventual Bach și de rest un pic de Mozart, dar numai “Requiem”… Ceaiul tău îmi amintește de înmormântarea mătușii Amelie. Are gust de leșinuri.
– Altul n-am!
-Nici prea mult curaj nu ai, după cum îl lauzi pe al meu. A venit vremea să te învăț ceva, Fee. Ai două viori în casă?
-Ha ha ha! Vrei să îmi dai lecții de vioară, Papillon? Râzi de mine, bestie ce ești! Eu asta fac toată ziua! Lecții de vioară și studii ușurele pentru diverse reviste! Sunt sătulă de lecții!
-Nu, Fee! Îți arăt ce e curajul! Mergem la cerșit în Stephansplatz!
-Apoi vom fi cazați în beciul poliției! Ha ha ha!
-Nu și dacă vom fi iuți de picior!
În timp ce își potrivea un tricou vechi la fusta lălâie de mers în piață, Geraldine nu mai era așa de sigură că nu o luase razna de tot. O sunase în ajun să îi spună că e în țară și că o va vizita. Așa făcea mereu! Se pomenea cu el pe nepusă masă și rar stătea mai mult de două-trei ore… 10 ani a făcut asta , iar acum îi propune o partidă de cerșit ca și când ar fi plănuit-o în fiecare zi a ultimului an…
P.S. Poate voi continua!
P.S. 2 (Ciornă din romanul ”Tu îmi arăți Nordul”, Ed. Pastel, 2015)
51 comments on “Paradisul din noi…”
Lasă un comentariu
Trafic
-
Storchennest
-
This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-NoDerivs 3.0 Unported License. -
La Fée Blanche 
Ai un talent deosebit și nu doar atât: e cuceritor.
eu nu stiu sa scrriu decat povesti de adormit copiii, dar poate voi scrie asta de dragul Paradisului…hahahaah
Lili, stiu ca sunt cuceritor. Mi-au mai spus-o si altele. Oricum, mersi bocu, tu est tres joli.
heii, am muncit atata si mie nu-mi scrii nimic? rien de rien???
M-am uitat la clip. Nu-mi place Stravinski. Nu-mi place romantismul in muzica. E ciudat. Numai classicism va rog. Vivaldi (fara Anotimpuri va rog, too boring!) si eventual Bach si de rest un pic de Mozart (numai Requiem)
tai tot ce nu iti place!
Bach, bun
Mozart, bun
De Stravinski aveam nevoie pentru ideea de timp, dar tai si timpul!
ooo, concertul e splendid, l-am auzit la Paris la metrou, il canta un cersetor…
O fi paradisul cuceritor, dar nu-ți asuma ce nu ți-am spus!!! 🙂 Ha! Ha! Ha! Talentul e cuceritor! E adevărat, însă, că te poate cuceri și un paradis necunoscut, la fel cum eu sunt tres jolie!
Bague de Fiancaille, nu fii geloasa pe Lili3d. Elle est tres jolie and tri-dimensionelle.
ooo, lasa asta! spune daca sunt pe drumul cel bun cu textul…altefel nu mai scriu nicio silaba, Papillon!
Nu. Nu esti. N-ai inteles tema de casa. Trebuie sa scrii ceva in genul Eat Pray Love. O povestire cu care sa se identifice o gramada de muieri plictisite. Altfel cum vrei sa facem vanzari? Geraldine Drenijan? Drenijan? Am zis eu sa ii schimbi numele? Drenojan e nume de toapa! Am zis sa o cheme Geraldine La Fee. Nume mai fandosit. Barbatul e dirijor. Ok. Traieste la Vienna. ok. Barbatul o neglijeaza si ea incearca sa se „regaseasca” (adica in traducere din limbajul femeiesc sa-si faca de cap). Vreau sa o trimiti in urmatoarele orase:
Buenos Aires:Aventura cu un profesor de tango argentinian (pasional)
Odessa:Aventura cu un mafiot rus (ambitios si lispit de scrupule)
Kathmandu, Nepal:Aventura cu un fost finantist din New York care s-a lasat de stresul si jegul din New York si s-a apucat de Buddhism (renunta la o viata stresanta pentru liniste interioara)
Los Angeles:Aventura cu un tanar aspirant la actorie (sarac dar frumos)
Papette, Tahiti:Aventura bisexuala cu o profesoara de studii feministe din Toronto, venita in vacanta
Mai incolo mai vedem. Nimic nu stiti sa faceti voi femeile fara un barbat. Mon dieu, mon dieu!
da, ce sa iti spun! n-am trait toata viata mea asa ceva.am sa incerc, unele le voi taia de pe lista. aventura din Toronto si schimbarea barbatilor. am sa ma duc peste tot cu cel pe care mi l-am ales in carte chiar daca nu vand niciun rand! am zis!
Jesus Christ! Nu trebuie sa fie o o povestire reala. E o fictiune prezentata sub forma de auto-biografie. Da, tu nu ma asculta. Femeile totdeauna stiu mai bine (sarcasm)
lasa ca scriu una si o sa o postezi pe blogul tau, ca la mine se mai aduna si gradinita de copii. hahahh!
Uaaaaaaaa. Succes, Zana mea!
daa, mare succes. tot ce am scris azi noapte am sters din greseala, am turbat de furie!
Hm…. simpatic. Mai multe trasaturi, mai multe fapte:) Astept.
Da? Nu stiu ce sa fac! Da-mi o idee!
Spune-i pe unde a umblat si lasa lucrurile sa vina singure:P
ok!
gata l-am intrebat!
acum ce sa ma intrebe el! asta e ideea!
Bon soir. A tout le monde!
La Fee, provocarea e provocare. Stii cum ai facut tu? Ca atunci cand dai un extemporal si scrii cu caietul pus stangaci pe genunchi si copii repede sa nu fii prinsa! Si la urma te bucuri scolareste ca ai scapat!
Glumesc. Povestea de mai sus e buna, insa stii deja ca Papi asteapta sa scrii cum ti-a sugerat.
Trebuie sa poti, femeile au parte de ceva ce barbatilor le va lipsi mereu ( dar vor compensa mereu cu altceva 😛 !!!):
imaginatia, zana mea!
Tu ai vazut cat de grea e tema mea, nu am decat doua optiuni: ori pic si raman corigenta, ori iau coronita!
Asa ca stau si imi rontai gandurile pana mosmondesc ceva cat de cat multumitor.
Vai de mine! Sper ca nu te-a suparat ce am zis mai sus! Nu am vrut sa sune rautacios…
ooo, cum sa ma supar! dar cand tu scriai asta, eram probabil deja in pătuțul cu gâze, fluturi și flori!
hai mai! nu ma pricep, dar ma straduiesc!
Partea asta va rămâne așa?
Ca lumea ideea asta cu cerșitul. Și eu visam odată să ies cu chitara în Piața Universității. Dar îmi trebuia un Papillon! Și nu știu reqviemul… 😦
Mă duc să citesc partea a doua.
ok, eu ma las purtata de Papillon, dar raman oarecum lucida! Ș)
e un joc, doar…
sunt doar niste ciorne pe care sa le dezvolt candva!
Da. Merită să publici ceea ce scrii! După definitivare, evident. Mă refer la tot ce scrii.
da, ce draguta esti!
tocmai imi fac editura, deci, va trebui sa public. si voi publica si ce scrieti voi.
E chiar o onoare! Și nu prea glumesc.
deci asa, fetelor, pe caii cei mari cu noi!
nici eu nu glumesc!
Eu sper să o continui. Sper să iasă un roman din asta. Ştiu că tu crezi că scrii doar basme, dar adevărul este că un roman, aşa, pentru sufletele noastre, ai scrie tocmai bine. Am încredere în tine şi sper să faci acest pas. Iar dacă îl faci şi va fi greu, să te gândeşti cu milă la noi ăştia, care te-am îndemnat să scrii, dar facem asta pentru că ai talent, scrii frumos şi atrăgător. Eu abia aştept să citesc continuarea – ce se întâmplă reuşesc să fugă la timp de poliţie? Fug râzând şi au un moment în care se privesc ochi în ochi?? Oricum rămân să văd ce se întâmplă.
da, am sa scriu un roman dulce si cald, ca si cand mi-as spune mie o poveste. asa am sa fac! si pentru voi, fetelor, ca meritam un dulce mic de vara! multumesc mult!
Mă bucur! Aştept autograf 🙂
daaaa, stai sa termin, ca nici basmul nu l-am terminat inca… sunt o puturoasa!
apropo de(sau la?) corabia nebunelor şi de(sau la!) vaci. :))
el a scris ceva!
eu scriu ceva
el ne vede cumva
eu vad lucrurile in felul meu
acum ne acordam!
la cate feministe, trebuia sa fie si un misogin!
hahaha! e Papillonul meu!
nu am cunoscut aceasta melodie. hahahaah!
eu ma refeream la articolul lui Papillon. L-ai citit?
ştiu la ce te refereai(dar mi s-a părut la subiect videoclipul, plus numele melodiei :)) )…nu citisem, dar după ce-am citit la tine am făcut-o.
imi place mult videoclipul!
ei, si acum ca ai citit ce zici?
ai facut un comenteriu la el!?
[…] cap.I, cap.II, cap.III, cap.IV, cap.V, cap.VI […]
[…] cap.I, cap.II, cap.III, cap.IV, cap.V, cap.VI, cap. VII […]
[…] din noi :cap.I, cap.II, cap.III, cap.IV, cap.V, cap.VI, cap. […]
[…] din noi :cap.I, cap.II, cap.III, cap.IV, cap.V, cap.VI, cap. VII, cap.VIII, cap.IX, cap.X, […]
[…] din noi :cap.I, cap.II, cap.III, cap.IV, cap.V, cap.VI, cap. VII, cap.VIII, cap.IX, cap.X, cap.XI, […]
[…] din noi: cap.I, cap.II, cap.III, cap.IV, cap.V, cap.VI, cap. […]
[…] Paradisul din noi […]
[…] Paradisul din noi… […]
[…] Paradisul din noi… […]