A fost odată ca niciodată…
Iată povestea mea preferată…
How do you know when your love is true and that you are not just fooling yourself? How do you know that you are not merely infatuated with each other? How do you know that this is a relationship that has lasting power? The truth is that these are only questions that can be answered with experience. It may take a few bad relationships before you know how to be in a good one. Another tip is to try to use your head before you get your heart involved. If it makes sense on paper, chances are it is a good decision. It is only when you ignore the warnings that your brain is giving you that you may get into trouble.
Io, unu’, asta nu o cred :
„Another tip is to try to use your head before you get your heart involved.” Şi cred că nici Einstein n-ar fi crezut în ea. Poţi să-ţi faci mii de calcule, îţi poţi impune să fii precaut şi atent dar când inima îţi ghidează paşii fix pe sub balconul de unde o să-ţi cadă-n freză ditamai ghiveciul cu muşcate, se cheamă că asta ţi-a fost soarta şi-atunci realizezi că toată înţelepciunea cu care credeai că anii ţi-au mobilat mansarda nu îţi mai e de niciun folos.
Am aceeasi opinie! Cand te-a reperat dragostea, toata stiinta si toti dumnezeii nu mai au ce sa iti faca!
da,dar poate ca de data asta o sa-ti cada doar muscata, nu tot ghiveciul.
floarea povestii, partea aceea de vis frumos devenit realitate …
n-ar fi minunat sa ploua cu petale?…
ce ploaie inmiresmata 🙂
Păi ş-atunci de ce încerci să m-ameţeşti aşa de dimineaţă, zână, dacă nici tu nu crezi în ceea ce propui spre „dezbatere” ?
Ah, asta e pentru filosofii care vor veni sa imi spuna cum e cu teoriile! Da, am vrut sa le spun ca eu cunosc teoria, dar practica mă omoara! hahahahahah!
Adecă io îs filozof, aşaaaa … ??? Vai, vai …
Adeca esti? Vai, vai!
Păi, nu-s ! Că la teorie dacă mă asculţi, beton mi-s ! Iau doar de 10 ! Numa’ când trec la aplicaţii e mai naşpa. Nu aleg valorile potrivite pentru variabile şi rezultatul îmi iese într-o plajă atât de largă de valori de mă ia durerea de cap…
Ooo, folosesti o terminologie care ma depaseste. Eu abia mai stiu tabla inmultirii! Cred că pe aceea cu 2, despre restul am vagi amintiri! hahahhahahah!
Păi aia cu 2 e şi cea mai importantă. 😀
Dupa ce ti-am scris , am si verificat dacă o știu! Ei bine, pană la jumătate îmi iese cumva pe melodia aceea cunoscuta, dar de la jumatate, nici cu cântec macar! hahahahah!
Păi nu e bine. Ia pune mâna şi repetă !
Ay, sunt in vacanta! Nu repet nimic! Fix acum lenevesc, fiindca in curand voi pregati Dineul de Cleștar cu Muștar!
Dulcea mea, Contesă de Chour Fleur…
Ai văzut? Am făcut cozonaci!!! Și mi-au ieșit… unul a fost cu surpriză (umplutură!)…
Îți cer scuze pentru absența mea din ultima vreme… sfârșitul nu a fost cum trebuia să fie…. dar știi cum se spune întotdeauna după ploaie, soarele va străluci (asta dacă nu plouă noaptea!)…
în rest bălți și băltoace. motan încălțat, boem și silos… tu în schimb, contesă, ești o doamnă de înalt rang… ai toată stima și admirația mea… și pe lângă asta am și urechiule ciulite…una e mai bleagă dar…
Cu toată dragostea…
Motanu….
Ce nostim esti! Bine, vin imediat sa iti vad cozonacii! Eu nu stiu sa fac cozonaci! Cling!
La multi ani!
[…] lunapatrata rebelul naomikko simplyuniqueword tu1074 childagain kiusimus fluxnews lafeeblanche alexandrudanromania garapantrudoi popateapa arthurelu gabrielailies […]
Ce intrebare pui si tu, zano..Cand stii ca…?
Mi-a placut de Puric deunazi: Iubirea nu e indragosteala,..
Si atunci stii..Cel mai sigur.. Ai pt celalalt mai mult decat o simpla rubeola
sentimentala…
hahahhah! Citeam despre rasfatata Tsuki!
Buna seara!
Intrebarea e de forma! Au scris degetele fara mine!
Ai arc? Ooo, am sa cred ca…
Stii ce nebuna s-a facut? Dar ma face sa rad cu lacrimi…
Buna, iubito…E, de forma, nu te cred…E proba oral si scris!:)
Sarutam degetele alea inocente…
Avem pasiunea arcului , da,..
Sa se ia de mana cu perusii mei! Si ei sunt in brad! Mai ales cel mic, fiindca nu a mai vazut niciodata! hahahah!
Am sa cred Ca esti Robin Hood! Ooo, iar eu am sa ma cred Marian! hahahah! Bine ai venit!
Ne mai lipseste padurea, Lady Marian..
Anul trecut a ignorat complet bradul. Anul asta parca a dat strechea in
Sare si noaptea-n el..
Si-l jumuleste ziua, ori de cate ori ma intorc nitelus cu spatele..
Are un chef NEBUN de joaca!
Trimite-o in vizita la mine! Hahahaha!
Ce vesel trebuie sa fie spectacolul acesta, stiu cum e…te si vad cum te bucuri de nostimada ei…
Toti avem nevoie de o joaca Nebuna!
De ce? Sa alerge dupa perusii tai, hehe? Ce-ai spune tu despre taticul ei,
ca o invatza sa fie mult prea pasionala si acaparatoare?:)
Nostimada ca nostimada, dar nu m-a angajat nimeni sa stau listavoi si sa pazesc bradu!!!
Insa stim cum e…Acceptam dozadenebunie, …
Nu stiu ce sa zic de taticul ei. Chiar nu stiu, dar sunt ochi si urechi la tot ce esti dispus sa ne spui despre! Vin in vizita pe blogul tau! Ai primit o distinctie, sa bem sampanie! Cling!
Mai am cinsprezece minute..Sa bem sampanie..Sunt general, ce mai…
Si discutam despre dragostea naturala:)
Ce frumooos! Te dai mare! hahahahah!
General cu cate stele? Ooo, cine esti?
De zapada, cu diamante..
😀
Asa, da, asa vreau si ma bucur sa imi spui asta! :))
Avem o zi intreaga pt una alta, dar si pt gandit la
Seara ne ghidusim
Apoi visez turbulentze, ceva intens
Si a doua zi, merge la fel
E ceva special, nu crezi?
Eu cred ca e special!
Uneori imi vine sa ma apuc de cautat globul de cristal! Da, vreau sa stiu, apoi ma consolez cum pot… asta e…
Avem globul de cristal in partea stanga, la piept..
Te sarut..Sa ai o seara frumoasa..
O sa-mi lipsesti pana maine
Si tu mie! Sa ai grija de Tsuki! Si de tine! Am sa iti trimit niste vise frumoase. Si tu mie!
S-a facut, lady Marian!:)
Ce draaag mmmi-esti!
Waw! Ce lume de povesteeeee! Dac-aţi şti voi că înainte de a intra, m-am descălţat şi tiptil-tiptil m-am ascuns după o draperie grea de mătase aurie cu broderie de rubine şi diamante şi-am aşteptat să apară personajele de basm…
Dar… când stăteam eu mai emoţionată şi încordată, hop că-mi sare un peruş în cocul meu respectabil de coană-mare şi fără să stea mult pe gânduri îmi lasă un confeti uşor mirositor! Las eticheta cuvenită în faţa unor alteţe şi cu un plici alerg după peruş, numai că n-apuc să fac doi paşi că o mâţă răspunzând la numele Tsuky se-ncurcă în picioarele mele şi mă face să îmbrăţişez şi să adulmec podeaua, vrei-nu- vrei ! Mă ridic cât de sprinten pot pentru o bunică, îmi refac coafura şi-mi potrivesc părlăria culeasă de pe jos, dar când să mă privesc în mulţimea de oglinzi de cleştar îmi văd pălăria zburând călare pe săgeata lui Robin care tocmai îi anunţa Mariannei sosirea, precum zmeul cu buzduganul.
. Ciufulită şi debusolată, oftez din toţi rărunchii că sunt nevoită să ies din peisajul de basm şi înainte de a pleca spun din toată inima: cât de frumoşi sunteţi voi tinerii! Chiar de-or trece anii, să nu lăsaţi niciodată sufletele să îmbătrânească! Şi credeţi în poveşti şi în miracole, fiindcă ele chiar se întâmplă, numai că in goana trecerii PE LÂNGĂ viaţă, de cele mai multe ori nu le dăm atenţie …
Perusul meu si Tsuki au fost asa de entuziasmati de vizita dumneavoastra, incat au intrecut masura! Am sa ii pedepsesc mai tarziu. Acum va invit in locul cel mai comod si indata va aduc fursecuri cu migdale si lapte cald! Bine ati venit! Cling!!
Aaaa! dacă a fost din entuziasm, atunci se schimbă datele problemei. Sfidând orice recomandare dată de nesuferiţii de nutriţionişti, mă reped la farfuria cu fursecuri de migdale şi …hic! (asta a fost un fel de „înghit în sec!”) , uit să fac nesincerele nazuri cu” vai, de ce te deranjezi!”, lichidez dintr-o suflare tot şi în marea mea mărinimie, voi da firimiturile peruşului şi ceşcuţa pentru lins mâţei, în semn de mare bunăvoinţă! Mul.am de primirea cordială şi taaaaaare dulce! Cling-cling-cling! (la mine sunt mai mulţi cling, fiindcă şi proteza dentară îşi dă concursul!
Ooo, esti o fiinta pe cinste! Fă Cling! din ce vrei! hahahah!
Eu nu sunt o tinerica! Sunt zână, deci am vreo mie de ani! Nu te sfii!
O mie de ani … e prea puţin .. . la-la -la -la etc… ştii cântecul, nu?
O zână la o mie de ani este abia la grădiniţă, aşa că… mergi la mine pe blog şi învaţă poeziile cu Azorel! Totuşi eşti Contesa de Chou Fleur şi noblesse oblige, mai ales că eu după mesele pantagruelice prilejuite de sărbători sunt pe cale de a deveni mătuşa lubeniţă, după ce o viaţă întreagă am fost filiforma Contesă de Cireşe Amare, deci lasă-mă să fiu sfioasă şi nu mă deturna de la eticheta de palat !!!
hahahhhaha! Fii cum iti place! Pe blog la tine am vazut o femeie tanara, frumoasa, exuberanta! Nu stiu ce vrei tu sa vad! Cling!
[…] A fost odată ca niciodată… […]
[…] A fost odată ca niciodată… […]