Garuda…

By: La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

aug. 17 2017

Categorie: Povești cu Zâne

10 comentarii

Moto: ”Dar sunt călători în eternitate…”

Garuda este o mangustă dresată să ucidă cobre, un personaj cheie în romanul lui K.A.Gjellerup, ”Călători în eternitate”. Garuda este un dar pe care Arthur, „blondul cu ochi de granit„ , i-l face Amandei, eroina principală a romanului.

Am citit de multe ori cartea aceasta, mai ales în adolescența târzie, cu sufletul la gură, fiindcă povestea e captivantă. Fiica unui cercetător german, profesorul Eichstӓdt,  își însoțește tatăl în India. Aici devin musafirii lordului Edmund Trevelyan, poet, aventurier, (prieten cu Byron), un fel de guvernator englez al provinciei. Tot aici, un yogin bătrân, Kala Rama, primul-ministru, îi convinge pe toți că Amanda și Edmund sunt personajele unei povești de dragoste tragice, din trecutul medieval al provinciei Belucistan. Pe măsură ce sunt dezvăluite părți din manuscris, jocul scriitoricesc leagă povestea din viața anterioară cu povestea din prezent…

Nu am de gând să vă povestesc romanul, că poate îl citiți și voi (scriitorul a obținut Premiul Nobel).  Eu am scris articolul de dragul altui personaj, Arthur, care este așa de îndrăgostit de Amanda, pe care o salvează din situații limită, și, dacă e să fiu sinceră, cred că el este adevăratul suflet pereche al fetei! :)…

De câte ori în viața noastră nu suntem ademeniți în povești care par să ni se potrivească! De câte ori nu suntem păcăliți, din exigențe și rațiuni ce par mai importante, ca la final să constatăm că am trecut duși de val pe lângă marea dragoste, marea fericire, marea poveste…

Azi sunt îndrăgostită de Arthur! El este personajul preferat! El este și cel care face totul din umbră, amânând pentru o viață viitoare povestea lui. El este cel căruia i se potrivește cel mai bine citatul din Shelley: ”Să ai prilejul să ajuți, să faci binele, să pui capăt violenței, atrocităților care pustiesc omenirea, – chiar dacă rămâi în umbră, neștiut de nimeni – ce sentiment sublim de fericire!”(p.362)

Azi mă simt ca și când Arthur mi-ar fi dăruit-o mie pe Garuda… Lunile din urmă mi-am plâns de milă, zicându-mi că și în viața viitoare tot șchioapă mă voi naște. Că am ratat din nici nu știu ce planuri urzite de binefăcători,  reechilibrarea… Dar azi am primit-o pe Garuda. Poate că purtând pecețile pe ambele picioare, mă voi naște cândva, nou-nouță!

Azi sunt îndrăgostită de Arthur! Și azi am înțeles mai bine decât în adolescența târzie, iubirea lui!

”Îl chinuiau gânduri amare: iată-mă, născut în Scoția, patria clarviziunii, ieșit dintr-o familie în care mulți sunt înzestrați cu daruri supranaturale. Am venit aici, în India, în țara făgăduințelor, a tainelor. Și mie nu mi se întâmplă nimic! Nimic! cu excepția, poate, a misterioaselor cuvinte din scrisoarea lui Edmund. Să fi fost doar atât! dar nu, ceilalți calcă, afundați până la genunchi în mister și în necunoscut, și eu stau pe mal, neputincios – ca un străin! – și acolo unde se arată dragostea și fericirea vieții mele, acolo mi se aruncă în obraz: ”Nu ești de-ai noștri! Nu erai de față!” Nu va fi niciodată a mea! – De-aș fi fost un sceptic, măcar, și asta să îmi fie dreapta pedeapsă! Dar nu, nu cred! – și nu-mi doresc nimic mai mult pe lume decât să fi avut un trecut trăit împreună cu ea – și dragostea mea să se prelungească în trecut și în viitor la nesfârșit…” ( ”Călători în eternitate” K. A. Gjellerup p.322, Ed. Univers, 1986”)

Așa că voi deschide din nou cărticica cu scoarțe verzi de marochin, privind cu încredere nu acest viitor, nu un viitor anterior, ci un cestălalt viitor din eternitate.

10 comments on “Garuda…”

  1. Ca întâia răsuflare când ieși din adâncul unui leșin, așa trecu o adiere prin verandă în grădina de iarnă a bungalowului. Flutură în șuvițele subțiri ea pânza de păianjen a unei tinere fete și atât. Altceva nu izbuti să urnească. Abia o a doua răsuflare iscă un tremur ușor în frunzele pipalului, — copacul cu frunza de argint, din stingă treptelor — răsfrânt în ochi ca un pâlpâit orbitor, și-n urechi ca freamătul mărunt al ploii. Simțindu-i răcoarea, tânăra, care citea, oftă înviorată și se rezemă adânc în scaunul de bambus, făcând să-i scârțâie speteaza.
    Bărbatul vânjos din fața ei avea fruntea prea pleșuvă ca să-i dea vântului prilej de joacă și barba înspicată mult prea deasă și țepoasă ca să-i intre în voie. Se învioră totuși de ajuns ea pentru o clipă să-și amintească de trupul uitat. Fără a lua ochii de pe teancul lunguieț de fâșii din foi de palmier, luă în mâna dreaptă batista de mătase ce-i sta alături, și-și șterse fruntea bombată, apoi gâtul îndesat. Descheiat, gulerul cămășii nescrobite dezgolea albul pielii care, pornind de la ceafă, se aprindea roșu cărămiziu, dovadă că cititorul pătimaș nu se afla de multă vreme în cercul acestui orizont : soarele Indiei nu izbutise încă să șteargă deosebirea dintre partea expusă a pielii și cea ascunsă sub cravata de modă europeană.
    În timp ce cărturarul nu-și ridică nici măcar pentru o clipă privirea de pe manuscrisul fascinant, tânăra așeză încet în poală cărticica cu scoarțe verzi de marochin, privind în zare.
    Salcâmii cu frunza dantelată, evantaiul ferigilor și stindardele tufișurilor de bambus se clătinau alene… ”Călători în eternitate” K. A. Gjellerup, p.7

  2. O calatorie in eternitate e romanul… ma bucur nespus pentru redirectionarea catre acea lume mai mult sau mai putin stiuta.

  3. Mulţumesc, Fee! Am nevoie să citesc o astfel de carte.

  4. […] Am ajuns la Brașov trecând prin Brăila, Buzău și Ploiești. Am ajuns, deși la fiecare popas al microbuzului gândul de cale-ntoarsă îmi dădea târcoale. Și totuși… am ajuns. Și i-am întâlnit pe Cristian și pe La Fee […]

  5. Contesse, am căpătat obiceiul de a nu mai lăsa lucrurile cu adevarat importante să treacă pe lîngă mine și iată că, după recomandarea pe care cu atîta grație ai facut-o, am purces la scotocit. 🙂 Mdaa…deocamdată net-ul nu-mi prea dă speranțe de a o găsi de cumpărat, „la un click-distanță”, dar nu abandonez 🙂 Îți multumesc! 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: