La Fée Blanche

By: La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

apr. 26 2012

Categorie: Joia scrie subreta!

17 comentarii

Mi-am pierdut ametistul din inelul meu de zână. Îl purtam ca să îmi amintească să fiu cumpătată, adică să nu mai vorbesc atât de mult în scris și în oral! Serile mi-l puneam sub pernă să visez frumos, că așa am învățat eu de la Pliniu, că ametistul mă ferește de vrăjitorii cei răi, că mă vindecă de gută, dacă am gută, dar numai dacă îl port la gât sau la mână cu puf  de rândunică sau cu pene de păun. Dar cum nu m-am îndurat să jumulesc nici rândunele, nici păuni, îl purtam pe deget. Era bun, la un caz, să mă apere de otrăvuri, de oricare ar fi ele, și să îmi păstreze nealterată memoria!

Cuvântul „ametist” provine din limba greacă, „αμεθυστoς” (amethystos) = „contra beției”.

În Antichitate și în Evul Mediu, se credea că persoana care poartă un ametist este cruțată de beție la consumarea vinului. 

O altă variantă a etimologiei  numelui de „ametist” provine din legenda în care zeul bețiilor, Bachus, ar fi turnat vin peste o nimfă care s-ar fi transformat în cristalul de nuanță violet. Așadar ametistul e o piatră a cumpătării, de aceea o poarta episcopii din credința creștină, ca un îndemn de a nu trăi beția spiritualității, care poate fi potrivită doar monahilor. Cine știe? Se proteja astfel vinul de împărtășanie!

E amuzantă paronimia „ametist”/”amețit”. „Ametist” înseamnă „care nu e beat”, iar „amețit” poate însemna chiar „a fi ușor cherchelit”!

Dacă vă uitați în DEX, veți constata că etimologia cuvântului „amețit” nu e certă! Nu se știe cu precizie dacă vine de la „mattea”(lat.), care înseamnă „băț” sau „par”, ori de la „matto”(lat.), care înseamnă „nebun”!

Eh, cine știe ce amețit purta ametistul împotriva beției, dar nu scăpa de viciu! Cert e că ametistul (SiO2) e unul din cristalele cele mai frumoase și mai apreciate, chiar dacă duritatea lui e scăzută potrivit scării lui Mohs (duritate 7, friabil), adică destul de bine față de talc (duritate 1), dar departe de diamant (duritate 10).

Babilonienii credeau că e piatra nativilor din Berbec și din Capricorn. Eh, eu sunt Balanță! Mie îmi place tot ce lucește! Poate într-o viață anterioară am fost zgripsoroiacă! Acum, că nu mai am piatra cumpătării, mă duc să îmi iau un diamant! Dar despre diamante, vă scriu mâine!

Cumpătare!

P.S. Revin, cu gândul să vă dau un sfat. Sunt pline magazinele de bijuterii de aur cu pietricele de toate culorile. Acestea sunt niște sticle colorate. E păcat să cumpărați la prețul aurului o banală imitație. Sunt șanse mai mari să găsiți ametiste montate în argint. De asemenea, vă recomand magazinele de antichități. Acolo sunt multe bijuterii de la începutul secolului al XX-lea, nu foarte scumpe, dar cu pietre adevărate măcar. Cum veți ști că e o piatră naturală? Cele naturale nu sunt așa de strălucitoare! Au o strălucire metalică.

http://www.youtube.com/watch?v=HI56j1V51jo&feature=endscreen&NR=1