Evadare…

By: La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

feb. 23 2013

Categorie: Povești cu Zâne

43 comentarii

Evadare

În Țara Rândunelelor de pe Muntele Cheiță

Motto

„-Tată moșule, da’ cocorii un’se duc, când se duc?

-În Țara Cocorilor…

-Tată moșule, da’ rândunelele un’se duc, când se duc?”

E seară.

În grădina bunicilor mei s-a așternut liniștea. Zumzăitul albinelor, ciripitul păsărilor și bâzâitul insistent al insectelor a încetat cu totul. O boare călduță de seară de vară mă ademenește la visare. Închid ochii. Rostesc formula magică: “Rândunică, rândunea,  du-mă, du-mă-n țara ta!”

În mica grădină își fac apariția, rând pe rând, ființe de o frumusețe nemaivăzută. Fâlfâiri gingașe, zumzet nepământesc, culori ireale. Cea care mi-a atras atenția era o ființă cu părul bălai,  cu ochii verzi ca smaraldul, cu veșmânt din petale de trandafir. Era înconjurată de un stol de rândunele ca un scut, gata să o protejeze. După ce mi-am revenit din uimire am spus:
-Cine ești, Crăiasă?

-Sunt Crăiasa Rândunelelor.

-Îmi permiți să vizitez lumea voastră minunată?

-Atâta timp cât gândul tău e bun, ești binevenită să ne vizitezi. Doi slujitori de-ai mei te vor călăuzi și îți vor arăta minunățiile Țării Rândunelelor.

Așa am pornit în nemaipomenita călătorie împreună cu două rândunele numite Siris și Iris.

-Vrem să îți arătăm cât mai mult din tărâmul nostru. Pentru asta ar trebui să fii la fel de mică precum suntem noi.

-Dar cum pot face asta?

-Gustă din aceste semințe magice!

M-am învoit.Trei semințe au fost suficiente. Ba chiar am dobândit și darul zborului.

Am pornit plutind. Apusul soarelui strălucea ca un inel de logodnă. De sus, din înaltul cerului priveam forfota rândunelelor lucrătoare, așezările lor magice și, deisgur, cetatea. Era o construcție însolită, plină de farmec și legendă. Le-am rugat pe însoțitoarele mele să îmi povestească istoria acestei cetăți.

În vremuri demult uitate, doi tineri, doi crai tineri și înțelepți, au fost blestemați, de o vrăjitoare fadă și rea, și transformați în două păsărele firave. Dar înțelepciunea lor le-a convins pe celelalte rândunele că merită să le fie conducători. Împreună au trudit și au clădit majestuoasa cetate. Zidurile sunt puternice să-i apere de dușmani, odăile înalte si largi, împodobite cu nestemate rare să le încânte privirea și sufletul cu frumusețea lor, și cămările răcoroase unde să își adăposteasca merindele pentru iarnă.

De jur împrejurul cetătii, se afla un lac vrăjit cu apă cristalină a cărui unduire îți aducea pacea în suflet. Parfumuri nepământești inundau valea încețoșată.

Regina apăru ca prin farmec și mă întrebă:

-Îți place tărâmul nostru?

-Este magnific! Pacea, liniștea, culorile și frumusețea pe care le-am vazut aici nu le-am mai întâlnit niciodată.

-De câte ori vei avea nevoie de liniște și pace, închide ochii și intră în lumea noastră de poveste.

-Bine, mulțumesc! Acum Trebuie să plec. Mâine dimineață mă așteaptă copiii la școală.

Ajunsă acasă, m-am grăbit să scriu totul, să nu uit cumva.

43 comments on “Evadare…”

  1. da, da… am fost si eu acolo; nu m-au trimis Siris și Iris si nici nu m-au ajutat cele trei seminte, dar locurile aratau aproape la fel; bineee… eu probabil am fost mai spre vest, caci era mai putin luminos si mai putina culoare, locurile erau mai pustii si mai terne, dar e clar, e acelasi taram…

  2. Reblogged this on TeMeMi.

  3. Thank you for stopping and liking a post on my blog today. Your imagery is beautiful and I look forward to following your blog to enjoy it even more.

    Take care,

    Ivon

  4. Stii la ce ma gandesc cand vad aripile alea? Crezi ca e practic? Hahahaha

  5. […] anacondele . La Fee . […]

  6. […] scris :psi, tibi, anacondele, La Fee, cita, Dictatura […]

  7. ce frumos sa poti inchide ochii si sa plutesti apoi alaturi de Siris si iris… 🙂

  8. […] a fost raspunsul meu la provocarea de luni propusa de psi. Au mai evadat si: tibi, anacondele, La Fee, Cita, incognito, Dictatura Justitiei, […]

  9. te-am citit şi te tot citesc… parcă gust şi eu din seminţe şi evadez în copilărie… 😳

  10. Ce frumos mai povesteşti tu, zînă! Musai să aduni în volum aceste poveşti minunate.

  11. Frumoasa ,,evadarea” ta si tare bine ai facut ca ai asternut-o pe hartie ca sa nu o uiti.

  12. acum am înţeles de unde ai seminţele. rostul lor e să aducă pace. îmi închipui că din ele creşte un copac prin care vântul trece în linişte. aşa e? l-ai văzut acolo?

  13. Tu povestesti chiar ca si cand ai fi o zana! Nu care cumva chiar esti si noi ne gandim ca te faci? 🙂

  14. Visez uneori că zbor. Dar niciodată nu e o plutire, e mereu adrenalină și zbucium.
    Ai tu o lume frumoasă în care poți evada când ești tristă, Fee. Și reușești să ne-o descrii și nouă așa cum e, de poveste 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: