Evadare…

La Fée Blanche

În Jurul Lumii și la Capătul ei…

Evadare…

By: La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

feb. 23 2013

Categorie: Povești cu Zâne

43 comentarii

Evadare

În Țara Rândunelelor de pe Muntele Cheiță

Motto

„-Tată moșule, da’ cocorii un’se duc, când se duc?

-În Țara Cocorilor…

-Tată moșule, da’ rândunelele un’se duc, când se duc?”

E seară.

În grădina bunicilor mei s-a așternut liniștea. Zumzăitul albinelor, ciripitul păsărilor și bâzâitul insistent al insectelor a încetat cu totul. O boare călduță de seară de vară mă ademenește la visare. Închid ochii. Rostesc formula magică: “Rândunică, rândunea, du-mă, du-mă-n țara ta!”

În mica grădină își fac apariția, rând pe rând, ființe de o frumusețe nemaivăzută. Fâlfâiri gingașe, zumzet nepământesc, culori ireale. Cea care mi-a atras atenția era o ființă cu părul bălai, cu ochii verzi ca smaraldul, cu veșmânt din petale de trandafir. Era înconjurată de un stol de rândunele ca un scut, gata să o protejeze. După ce mi-am revenit din uimire am spus:
-Cine ești, Crăiasă?

-Sunt Crăiasa Rândunelelor.

-Îmi permiți să vizitez lumea voastră minunată?

-Atâta timp cât gândul tău e bun, ești binevenită să ne vizitezi. Doi slujitori de-ai mei te vor călăuzi și îți vor arăta minunățiile Țării Rândunelelor.

Așa am pornit în nemaipomenita călătorie împreună cu două rândunele numite Siris și Iris.

-Vrem să îți arătăm cât mai mult din tărâmul nostru. Pentru asta ar trebui să fii la fel de mică precum suntem noi.

-Dar cum pot face asta?

-Gustă din aceste semințe magice!

M-am învoit.Trei semințe au fost suficiente. Ba chiar am dobândit și darul zborului.

Am pornit plutind. Apusul soarelui strălucea ca un inel de logodnă. De sus, din înaltul cerului priveam forfota rândunelelor lucrătoare, așezările lor magice și, deisgur, cetatea. Era o construcție însolită, plină de farmec și legendă. Le-am rugat pe însoțitoarele mele să îmi povestească istoria acestei cetăți.

În vremuri demult uitate, doi tineri, doi crai tineri și înțelepți, au fost blestemați, de o vrăjitoare fadă și rea, și transformați în două păsărele firave. Dar înțelepciunea lor le-a convins pe celelalte rândunele că merită să le fie conducători. Împreună au trudit și au clădit majestuoasa cetate. Zidurile sunt puternice să-i apere de dușmani, odăile înalte si largi, împodobite cu nestemate rare să le încânte privirea și sufletul cu frumusețea lor, și cămările răcoroase unde să își adăposteasca merindele pentru iarnă.

De jur împrejurul cetătii, se afla un lac vrăjit cu apă cristalină a cărui unduire îți aducea pacea în suflet. Parfumuri nepământești inundau valea încețoșată.

Regina apăru ca prin farmec și mă întrebă:

-Îți place tărâmul nostru?

-Este magnific! Pacea, liniștea, culorile și frumusețea pe care le-am vazut aici nu le-am mai întâlnit niciodată.

-De câte ori vei avea nevoie de liniște și pace, închide ochii și intră în lumea noastră de poveste.

-Bine, mulțumesc! Acum Trebuie să plec. Mâine dimineață mă așteaptă copiii la școală.

Ajunsă acasă, m-am grăbit să scriu totul, să nu uit cumva.