Noi, nu, niciodată!

By: La Fee Blanche - Contesa de Chou-Fleur

iun. 09 2012

Categorie: Sipetul cu Giuvaiere

85 comentarii

-E un film despre canibali,  l-ai văzut?

-Pe HBO?

-Ei, pe HBO…

Încerca, în timp ce îmi vorbea, să îmi arate ceva pe laptopul lui despre supraviețuire, cred, dar nu mă puteam concentra, fiindcă eram prea emoționată, iar eu când sunt emoționată fac inhibiție de protecție, ca atunci când eram ascultată la tablă, la matematică…  mai rău… mai rău… Mă străduiam să pricep ce spune, dar eram prea bucuroasă că îl văd și toate eforturile mele de a mă concentra erau inutile. Ați simțit vreodată nevoia de a fi mai proastă decât în realitate? Brusc, fără eforturi și fără dureri? Așa măcar de un gust, așa, măcar să ai o scuză pentru expresia stupidă de pe față, pentru bâțâitul fără motiv, pentru toată roșeața din obraji, de parcă ai fi făcut brusc purpură sau măcar cuperoză? E ca atunci când esti de mult, mult, mult timp în deșert fără scăpare, când vine abandonul de sine și când îți zici:” Doamne, dacă aș muri chiar acum, ți-ai alege un moment foarte bun!”

-Uite, rechini…

Ok, îmi spuneam în gând, concentrează-te pe rechini, e un cuvânt bun, ar putea să te mobilizeze asta și îi urmăream mâna care îmi arăta ceva pe ecranul laptopului… Mâna aceea îmi amintea de minciuna pe care o spusesem mai demult. Se oferise de atâtea ori să mă ajute sau să mă susțină, dar refuzam cu toată ființa mea ideea de a-i părea neajutorată și de a fi prea apropiați. Totuși, în ziua aceea când am fost așa de bucuroasă pentru el și pentru mine, am mințit:

-Nu pot urca pe dealul ăsta, întinde-mi o mână. Ce bine că mi-a venit ideea asta! Aveam o palidă amintire tactilă.

-Te concentrezi la ce îți spun eu aici? Te vei descurca?

Da, firește cu rechinii mă voi descurca, nu știu cum am să mă descurc cu amintirea ta toată viața de acum înainte. Cu rechinii, cu canibalii, cu ciuma bubonică și  cu toate celelalte pericole atât de departe de mine prin comparație cu simpla lui prezență… Ce serios e! Profesional, distant, rece și calculat…

Se preface? Doamne, se preface!

Și El e tensionat, doar că are pregătire în domeniu, știe să-și gestioneze emoțiile. Ideea asta nu trebuia să îmi vină în minte, fiindcă acum o să îmi vină să plâng ca în filmele de Serie B.

-Ai aici un CD cu toată informația de care ai nevoie. E în engleză.

-În engleză, da, mă descurc…

Mă descurc pe dracul în engleză, dar e bine că acum măcar am să par proastă cu motiv, ceea ce e mai de digerat decât prostită de iubire înghițită în sec, ceea ce nu ar da deloc bine, dar deloc, deloc.

-Ce mi-ai pus în cană?

Ce i-am pus în cană? Ce i-am pus?

O, a vrut ceai de mușețel! Am pus apa clocotită, am pus lămâia, am adus mierea, linguriță, șevețel, ce mai trebuie, gândește-te, ce mai trebuie? Trebuie să plec la olimpiadă peste 20 de minute…nu, asta-i mai târziu, lui ce trebuie să îi mai aduci?

-Ai în mână pliculețul cu mușețel, mi-l dai?

Bea din ceaiul …Ceaiul?!!! din cană, care evident nu-i ceai, nu pot decât să fiu de acord cu El că bea apă chioară clocotită…

-Cred că ar fi mai bine dacă ai pune din nou ibricul pe foc. Parcă aș vrea să aibă gust de ceai de mușețel concentrat, ca în copilărie, ca atunci când mi-l făcea bunica…

Aprind ochiul de la aragaz și simt că tiroida se va manifesta în curând. Parcă nu am aer. Iau un scaun și mă urc să caut ceva în dulăpiorul de sus de tot din bucătărie. De fapt, caut aer ca înecații. Aerul de sus e cald din cauza aburilor de la apa care a mai fiert o dată. Așa sunt și eu, fiartă de două ori…peste 15 minute trebuie să plec. De s-ar face timpul buclă și de s-ar închide uite așa cu noi în el. Noi, dar nu noi, alți noi fără noii din noi cu toate cele care sunt mai importante decât noi. Că totdeauna au fost fapte, gesturi, atitutini, oameni, timpuri mai importante decât noi.

-Trebuie să plec!

Și El trebuie să plece. Și eu trebuie să plec. Plec să corectez niște lucrări din ce în ce mai slabe și mai neglijent scrise. Scrise din obligație, nu din trăire…Dar trebuie să le corectez până-n seară. Ce bine că m-a îmbrățișat. N-aș fi îndrăznit niciodată. Decât o dată când eram bucuroasă pentru el și pentru mine.

Am să rememorez asta în drum spre centrul de evaluare. E povestea mea pe care mi-o spun eu când plec oriunde aș pleca.

Nu-l conduce să nu izbucnești în plâns penibil.

-Nu mă conduce! Nu suport scenele alea din filme când el plecacă și ea îl conduce și rămâne în urmă.

Nu îl conduc…

-Mai vii?

-N-ai să fii bucuroasă de cât voi veni!

Sigur că da, doar ești în gândul meu mai prezent decât Orion în octombrie…

Zi-ți povestea de pe acum, nu-l privi!

-Să nu te duci la băieții răi!

-Cine sunt băieții răi?

Acum are zâmbetul acela frumos, dar înșelător care nu mă primește să înțeleg ceva. Nu înțeleg nimic. Dar îmi vine să plâng! De câte ori  o să mă întrebe lumea ce știu despre tine, am să spun că nu știu nimic. Acum trebuie să îmi zic povestea. Nu-l privi! Se închide ușa liftului. Puteam coborî împreună.

Nu, noi, împreună niciodată. Noi, nu…

85 comments on “Noi, nu, niciodată!”

  1. „Ați simțit vreodată nevoia de a fi mai proastă decât în realitate?….asta este bună! ce imi place! uite o explicatie buna ( luata chiar si asa din contextul povestii) pentru momentele in care realmente sunt proasta!:))))…glumesc!
    …ce frumos scrii, ce frumos gandesti!
    ..ma bucur insa ca e o poveste de blog si nu ti se intampla!!!!!

  2. Frumos exerciţiu! Frumoasă poveste. Poate ar trebui să încerci să scrii şi altceva decât Basmul. Ceva intermediar, până îţi revine inspiraţia de a-l termina. Nu mă pricep, dar cred că o poveste de dragoste modernă sau poate ceva gen „Arta conversaţiei” a lui Ileana Vulpescu, este oricând bine venită 🙂 Felicitări,

  3. Nu pot sa cred ca insasi Zana Caprelor mi-a scris! Draga mea! Draga!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: